Au zărit o epavă din timpul războiului. Au crezut că e navă, dar nu… Erau „pietre funerare plutitoare”

Un echipaj al unui cargo spaniol a zărit, în urmă cu aproximativ 30 de ani, epava unei nave ce plutea în derivă, în Oceanul Atlantic.

Astfel de descoperiri erau oarecum uzuale în acea perioadă, ce venea în urma mai multor conflicte pe mare. Dar, totuşi, ceva le-a stârnit curiozitatea marinarilor. Vaporul părea construit dintr-un material anormal. Şi chiarera. Oamenii mării s-au apropiat de epavă, au urcat pe ea şi au realizat că au de-a face cu una dintre cele mai rare nave din lume: una construită din beton.

De ce era vaporul din beton?

Se ştie că, încă de la dezvoltarea lor, construcţia de nave s-a realizat din lemn şi, ulterior, din materiale mai rezistente, precum oţelul. Dar oţelul a fost mereu scump şi nici nu era întotdeauna disponibil, ceea ce a devenit o problemă majoră în perioadele conflictuale, când armatele cereau livrarea rapidă de nave.

Astfel că s-a ajuns la un mare compormis şi destul de ciudat: construirea de nave din beton. La această alternativă a apelat, în special, SUA în cel de-Al Doilea Război Mondial. Problema cea mare a vapoarelor din beton este că au nevoie de o cocă foarte groasă, pentru a fi la fel de dură ca o navă de oţel. O astfel de navă a devenit foarte grea şi, în consecinţă, consuma foarte mult combustibil. Deci, s-a ajuns la acelaşi rezultat: era scumpă de întreţinut.

Marinarii le numeau „pietre funerare plutitoare”

Nu mai spunem ce se întâmpla dacă s-ar fi rupt coca: din cauza greutăţii, o astfel de navă se scufunda într-un timp record. Din cauza asta, marinarii care au luptat în Al Doilea Război Mondiale le numeau „pietre funerare plutitoare„. Guvernul american a construit 24 de astfel de vapoare, în prima flotă. Dar după finalul războiului, multe state, inclusiv SUA, au renunţat la construirea navelor din beton. De ce? Oţelul devenise din nou disponibil, la un preţ rezonabil.