Ziua Națională a României. Ce semnificație are această zi pentru românii de pretutindeni

Ziua Națională a Românieieste sărbătorită la data de 1 decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment extrem deimportant din istoria românilor. Mai precis, este vorba despre momentulîn care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918.

1 Decembrie, Ziua Națională a României

Data de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu.

Președintele Klaus Iohannis a anunțat saptămâna trecută că ceremonia de anul acesta va fi extrem de restrânsă, fără paradă militară şi fără participarea publicului larg.

”În acest an, vom onora curajul și sacrificiile înaintașilor noștri făcând noi înșine sacrificiul de a renunța la bucuria participării împreună la manifestările publice tradiționale. Însă, cu siguranță, vom fi împreună în spirit, ca o națiune puternică, mereu unită și solidară atunci când în joc este chiar salvarea țării noastre. Din acest motiv, am decis ca ceremonia care avea loc în fiecare an la Arcul de Triumf să fie una extrem de restrânsă, la care sunt invitaţi ambasadori străini, medici şi personal medical”, a declarat președintele Klaus Iohannis,într-o conferinţă de presă.

„Va fi, aşadar, o ceremonie scurtă, fără paradă militară şi, din păcate, fără participarea publicului larg. Recomandarea experţilor este de a renunţa la orice fel de reuniuni şi întâlniri publice sau private, fiindcă acestea accelerează răspândirea virusului. Sunt recomandări pe care vă îndemn să le respectăm inclusiv de 1 Decembrie”, a mai spus şeful statului.

Ce semnificație are 1 decembrie, Ziua Națională a României

1 Decembrie este Ziua Națională a României și are o însemnătate specială pentru societatea românească, marcând unul dintre cele mai importante evenimente istorice. La 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor, lucrările finalizându-se cu hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate. Acest act a avut loc după ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea.

La 1 decembrie 1918, se decide astfel în unanimitate unirea Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului cu România, dar cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitate între naţionalităţi şi religii.

”Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre”.

Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand, fiind votată de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919.