Odată ce un tratament pentru coronavirus va fi găsit, dezbaterile despre închiderea economiilor și relaxarea restricțiilor vor fi încetat, iar recesiunea va pierde din elan, nimic mai puțin decât ordinea lumii va trebui clarificată, scrie Mathias Dopfner, directorul executiv al Axel Springer, cel mai mare și influent grup media din UE, într-un editorial publicat pe Business Insider, în care subliniază că Europa va trebui să aleagă în ce tabără e, în cea a SUA sau în cea condusă de China.
El susține că în prezent cea mai mare democrație a lumii, SUA, este condusă de un om văzut de mulți ca fiind lipsit de diplomație, care are un caracter volatil, dar care chiar și așa – din accident, datorită consilierilor sau din pur instinct politic – a reușit să ia multe decizii corecte. El a micșorat taxele pentru a stabiliza economia SUA, s-a retras din acordul nuclear încheiat cu Iran, a sprijinit fără echivoc Israelul, a crescut presiunea asupra Europei pentru o mai mare solidaritate a NATO, precum nu a menajat deloc disfuncționala Organizație Mondială a Sănătății, suspendând contribuția oferită de SUA – cel mai mare donator al organismului.
De partea cealaltă, China este un lider global non-democratic, care este controlată la ora actuală de un om vanitos, despre care se presupune că ar fi chiar sensibil, educat și cultivat, care acționează cu multă consistență și cu viziuni pe termen lung îndreptate spre interesele statului unitar chinez. Și cum multă lume spune că Xi Jinping seamănă puțin cu Winnie the Pooh, ursulețul din renumita carte de copii, cenzura chineză interzice atât folosirea numelui, cât și a imaginii lui Winnie Pooh. Oricine critică explicit guvernul de la Beijing, este pedepsit.
Xi Jinping a fost Secretar General al Partidului Comunist Chinez și Președintele al Comisiei Militare Centrale încă din 2012, devenind Președintele Republicii Populare Chineze în 2013. În anul 2018, el a îndepărat orice fel de limită privind mandatul său, ceea ce înseamnă că ar putea conduce China pentru tot restul vieții.
El este un politician care, mai presus de toate, a continuat să accelereze reformele economice care au fost introduse inițial de Deng Xiaoping în anii 1970, dar care aveau să atingă o nouă dimensiune sub conducerea lui Jiang Zemin. Mulțumită unei monitorizări digitale întărite, Xi Jingping a reușit să împingă China spre prima scenă globală, pe de o parte pentru că a mascat eforturile sub o aparentă prietenie și expansiune internațională pașnică.
Elementul cheie din strategia Chinei a fost reprezentat de primirea sa ca membru cu drepturi depline în Organizația Mondială a Comerțului (OMC), în 11 decembrie 2001, după 15 ani de negocieri. Un adevărat succes pentru China, dar poate cea mai mare greșeală pe care au făcut-o economiile de piață din Occident în istoria recentă.
Încă de atunci, ponderea reprezentată de SUA în produsul global brut a scăzut de la 20,18% în 2001, la 15,03% în 2019. Ponderea Europei a scăzut și ea, de la 23,5%, la 16,05%, o cădere de 7,45% în mai puțin de două decenii. De partea cealaltă, în aceeași perioadă, ponderea Chinei a crescut de la 7,84%, la 19,24%, cu o rată anuală de creștere de circa 9%.
Practic, marea greșeală a fost expunerea economiilor de piață specifice democrațiilor la un capitalism de stat non-democratic, care exploatează condițiile mai competitive și mai relaxate de comerț, fără a se supune totuși acelorași reguli. Rezultatul a fost o asimetrie, în loc de o reciprocitate.
Procesul de „schimbare prin comerț” a avut, în realitate, loc. Cu toate acestea, nu tocmai în maniera prevăzută de Occident. China a devenit tot mai autoritară și mai puternică din punct de vedere economic, în timp ce Vestul a șubrezit din ce în ce mai tare.
Care este concluzia, se întreabă Mathias Dopfner. În mod clar, America s-a decis să promoveze o politică de „decuplare” de la China. Dacă Europa nu vrea să își vadă libertatea subjugată de Beijing, trebuie să se decidă cu care dintre cele două națiuni se va alia, și trebuie să o facă rapid.
Până la urmă, e destul de simplu. Ce fel de viitor ne dorim pentru Europa? O alianță cu o democrație imperfectă sau cu o dictatură perfectă? Ar trebui să fie o decizie ușoară. Nu totul se rezumă la bani, este vorba și despre libertatea noastră, dar și despre demnitate umană.