Cum a fost interpretată strategia Turciei în conflictul pentru Nagorno-Karabah

Susținerea puternică afirmată de președintele Recep Tayyip Erdogan pentru Azerbaidjan în conflictul pentru Nagorno-Karabah a delimitat Turcia de alte mari națiuni și a alarmat aliații din NATO care cereau încetarea focului, relatează Reuters.

Cum a fost interpretată strategia Turciei în conflictul pentru Nagorno-Karbah. Care ar fi tactica lui Erdogan

Pentru Erdogan, o poziție fermă este o prioritate strategică și o necesitate costisitoare care îi întărește tactica de a-și încorda mușchii militari peste hotarele țării, pentru a se bucura în continuare de susținere pe plan intern.

Președintele turc a descris sprijinul Ankarei pentru Azerbaidjan ca fiind parte din misiunea Turciei de a-și căuta „locul meritat în ordinea mondială”.

El vede o oportunitate în a altera statu-quoul cu privire la Nagorno-Karabah – dosar în care Franța, Statele Unite și Rusia au condus timp de decenii efoturile internaționale de mediere, iar etnicii armeni au preluat controlul asupra enclavei, deși la nivel internațional ea este recunoscută drept parte din Azerbaidjan.

„Logica Turciei în aproape toate colțurile hărții este perturbarea”, spune Galip Dalay, cercetător la Academia Robert Bosch. El susține că Ankara este mulțumită de orice subminează statu-quoul, în condițiile în care consideră că interesele sale sunt contracarate de acel statu-quo.

„În Nagorno-Karabah a exista un conflict înghețat în care a rămas în mâinile Armeniei. Turcia vrea să submineze acest joc, chiar dacă nu îl poate determina pe deplin”, având în vedere influența tradițională a Rusiei în regiune, mai spune el.

Poziția Turciei – de a trimite o amenințare implicită către Armenia și un mesaj de precauție Rusiei, care are un pact pentru apărare Armeniei – scoate în lumină încrederea pe care o are în războiul dronelor pe care l-a utilizat în Siria, Libia și Irak, sunt de părere analiștii politici.

Dronele de fabricație turcească sunt în prezent vârful de lance ar atacurilor azere, iar un oficial de rang analt din Ankara a declarat pentru Reuters că partea turcă oferă infrastructură și sprijin pentru arme, deși nu are trupe dislocate pe teren.

Totodată, Recep Tayyip Erdogan mai are un pariu în joc, și anume acel că, în ciuda divergențelor cu privire la Nagorno-Karabah, Turcia și Rusia se înțeleg suficient de bine pentru a preveni un conflict extins în regiune.

Rusia, Statele Unite și Franța au condus apelurile la armistițiu în ceea ce privește Nagorno-Karabah, dar Recep Tayyip Erdogan și administrația sa susțin că aceste națiuni au neglijat criza în ultimele trei decenii și nu ar trebui să conducă eforturile de pace. Turcia este de părere că o pace durabilă va depinde de propunerile referitoare la ce se va întâmpla după încheierea ostilităților.

Poziția lui Erdogan a înrăutățit un război al cuvintelor cu Franța, a cărei populație include mulți etnici armeni, dar ea a fost acceptată de principalele partide de opoziție din Turcia.