Judecătorii Curții Supreme dezbat vineri ultimul termen în dosarul „Gala Bute”, în care Elena Udrea a fost condamnată în primă instanţă la şase ani de închisoare pentru luare de mită şi abuz în serviciu.
Înainte de pledoariile finale ale avocaţilor şi procurorului de şedinţă, în sala de judecată ar urma să fie audiaţi Rudel Obreja, Tudor Breazu, precum şi omul de afaceri Adrian Gărdean, martor-denunțător în dosar.
Udrea, aflată în Costa Rica, vrea să fie audiată prin video-conferință. O solicitare în acest sens a fost depusă de avocatul ei.
Apărătorul său mai susține că a depus în instanță documente din care rezultă că Udrea a căpătat statul de refugiat politic în Costa Rica.
Emisia video va porni imediat. Daca aveti un ad blocker activ va rugam dezactivati-l.
Pe 29 martie 2017, Udrea a fost condamnată la şase ani de închisoare cu executare în dosarul „Gala Bute” pentru luare de mită şi abuz în serviciu. Rudel Obreja, fost preşedinte al Federaţiei Române de Box, a fost condamnat la cinci ani închisoare cu executare, iar Tudor Breazu, administratorul terenurilor de la Nana deţinute de Elena Udrea, a primit trei ani de închisoare cu executare. Ion Ariton, fost ministru al Economiei, a fost achitat.
Emisia video va porni imediat. Daca aveti un ad blocker activ va rugam dezactivati-l.
DNA reacționează după ce Elena Udrea a anunțat prin avocatul său că are statut de refugiat politic în Costa Rica și cere să fie audiată prin videoconferință.
„Din documentele depuse, Elena Udrea nu are statut de refugiat politic, ci încearcă să îl ia. Are doar carnet provizoriu de refugiu.”, a reclamat procurorul DNA, vineri, în timpul judecării dosarului “Gala Bute”. (Detalii AICI)
Avocatul Alexandru Chiciu a explicat situația în care se află acum Elena Udrea:
”In acest moment, statutul apelant-inculpatei Udrea Elena Gabriela se impune a fi analizat in conformitate cu prevederile Conventiei privind statutul refugiatilor.
Adoptată la 28 iulie 1951 de Conferinţa Naţiunilor Unite asupra statutului refugiaţilor şi apatrizilor si intrata în vigoare la 22 aprilie 1954 (conform dispoziţiilor art. 43), Conventia privind statutul refugiatilor ( ratificata de România la 4 iulie 1991 prin Legea nr. 46, publicată în „Monitorul Oficial al României“, partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991) porneste de la urmatoarele principii fundamentale :
– principiul conform caruia fiinţele umane, fără deosebire, trebuie să se bucure de drepturile omului şi de libertăţile fundamentale,
– principiul conform caruia statele semnatare se angajeaza să asigure refugiatilor exerciţiul cel mai larg posibil al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,
– principiul conform caruia, in anumite situatii recunoscute de Conventie, rezolvarea corespunzătoare a problemelor capata o dimensiune şi caracter internaţional.
In plus, Conventia recunoaste ca persoanele refugiate primesc acest statut din cauza “unor temeri justificate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau opiniilor sale politice” si care “se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are” şi care “din cauza acestor temeri nu doresc sa se reintoarca in tara de origine”
Conform art 12 din Conventie, “Statutul personal al unui refugiat va fi guvernat de legea ţării unde îşi are domiciliul sau, în lipsa unui domiciliu, de legea ţării unde îşi are reşedinţa” (in cazul nostru de Costa Rica).
Conform art 16 din Conventie, “orice refugiat va avea, pe teritoriul statelor contractante, acces liber şi facil în faţa tribunalelor.”
Potrivit articolului 18 al Cartei Uniunii Europene, dreptul la azil conţine următoarele elemente, esentiale in cauza :
– protecţia refugiaţilor împotriva returnării, inclusiv nerespingerea la frontieră;
– accesul refugiaţilor pe teritorii în scopul includerii în procese echitabile şi efective de determinare a
statutului şi a nevoilor de protecţie internaţională;
– acordarea statutului de refugiat sau a statutului de protecţie subsidiară atunci când criteriile sunt
îndeplinite;
– asigurarea exercitării de către refugiaţi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Conform art 33 din Conventie, “Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel, un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viaţa sau libertatea sa ar fi ameninţate pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinii politice.”
Asadar, unul dintre cele mai importante drepturi de care se bucură refugiaţii se referă la nereturnarea acestora (non-refoulement). În doctrină, acest principiu este considerat de unii autori ca având valoarea unei norme cutumiare, constituind o obligaţie generală, opozabilă tuturor statelor, deci inclusiv şi celor care nu au semnat Convenţia din 1951.
Scopul principal al protecţiei refugiatului este aceea de a ajuta la găsirea unor soluţii durabile care să permită refugiaţilor să îşi reconstruiască vieţile cu demnitate şi pace. Există trei solutii privind statutul refugiatilor:
-integrare locală,
– reîntoarcere în ţara de origine odată ce motivele refugiului au încetat să existe, – – relocarea într-o ţară terţă, atunci când refugiatul nu mai poate rămâne în ţara care i-a acordat azil din diferite motive.
Costa Rica a dezvoltat unul dintre cele mai cuprinzătoare cadre juridice pentru refugiați. Costa Rica permite refugiaților unul dintre programele de integrare cele mai bine stabilite în regiune, care ofera refugiatilor exercitarea tuturor drepturilor inclusiv in plan judiciar.
Deşi se referă la mai multe drepturi fundamentale ale omului, azilul reprezintă un drept de sine stătător, acordat de un alt stat decât cel de provenienţă, persoanelor care îşi părăsesc ţara pentru a-şi asigura perspectiva continuării vieţii la adăpost de orice risc, în siguranţă şi securitate personală”, a declarat Alexandru Chiciu, pentru stiripesurse.ro.