Patriarhul Daniel îl reabilitează pe Justinian Marina, „Patriarhul roșu”. Vezi aici discursul complet

Prezent la Congresul Internaţional de TeologieViaţa Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului– persecuţie, rezistenţă şi mărturisire, care se desfășoară între 23 și 29 octombrie 2017 la Palatul Patriarhiei din București, patriarhul Daniel a rostit un discurs care nu a trecut neobservat.

Liderul BOR a vorbit despre un subiect delicat și controversat: atitudinea Bisericii Ortodoxe Române față de regimul comunist. Clerul și credincioșii ortodocși au fost în numeroase rânduri acuzați că nu au avut vocație de martiri, neîmpotrivindu-se abuzurilor și nelegiuirilor săvârșite de autoritățile comuniste. Dimpotrivă, Biserica Ortodoxă a colaborat chiar foarte bine cu noul regim, trăgând numeroase foloase din aceasta și chiar persecutându-și proprii membri care deviau de la linia impusă de Partidul Unic.

Unul dintre aceste figuri controversate este așa numitul „Patriarh Roșu”, respectiv Justinian Marina, primul patriarh al BOR sub comuniști.

Eveniment - 14 sep, 19:57

Patriarhul Daniel lansează un „apel la solidaritate cu persoanele grav afectate de inundații”: „Clericii și credincioșii sunt încurajați să contribuie activ la ajutorarea acestora”

Fost preot de țară și prieten bun cu Gheorghiu-Dej (despre care se spune că ar fi primit găzduire de la Justinian pe când era urmărit de Siguranță), Justinian Marina ar fi ales calea de mijloc a supraviețuirii Bisericii în vremea "regimului comunist ateu". Patriarhul Daniel l-a elogiat pe Patriarhul Justinian, despre care a spus ca "a ales calea unei dârze rezistențe camuflate uneori sub un discurs favorabil pentru liderii comuniști."

Discursul Patriarhului Daniel se inserează într-un context cel puțin interesant. Vizita Patriarhului Chiril al Moscovei este iminentă, iar Chiril însuși a criticat în repetate rânduri regimul comunist din Rusia și comunismul în general. Totodată, în Biserica Ortodoxă Română există numeroase glasuri care cer canonizarea mărturisitorilor și celor ce au suferit pentru credința ortodoxă, fiind persecutați de regimul comunist (așa-numiții „sfinți ai închisorilor”). Din nefericire numărul acestora a fost mult mai mic decât se crede îndeobște, majoritatea clerului și credincioșilor ortodocși fiind reprezentat de colaboraționiști și oportuniști.

Mai jos transcriem discursul complet al Patriarhului Daniel, potrivit căruia, Justinian Marina din „patriarhul roșu” se metamorfozează într-un veritabil martir anticomunist:

Congresul Internaţional de TeologieViaţa Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului – persecuţie, rezistenţă şi mărturisire, organizat de Patriarhia Română, prin Sectorul Teologic-Educațional, în cooperare cu Facultatea de Teologie OrtodoxăJustinian Patriarhuldin București și cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, reprezintă un eveniment semnificativ în cadrul manifestărilor prilejuite deAnul comemorativ Justinian Patriarhulși al apărătorilor Ortodoxieiîn timpul comunismului.

Congresul se desfășoară în perioada 23-29 octombrie 2017, la Palatul Patriarhiei din București și reunește reprezentanți ai instituțiilor de stat, ierarhi, preoți, profesori și specialiști din țară și din străinătate.

Lucrările congresului sunt structurate în următoarele patru secțiuni:

1. Ostilitatea comunismului ateu față de religie: forme de manifestare;
2. Viața parohiilor, mănăstirilor și a școlilor de teologie în timpul comunismului;
3. Personalitatea, curajul și înțelepciunea Patriarhului Justinian în timpul comunismului;
4. Cinstirea memoriei mărturisitorilor și apărătorilor Ortodoxiei, ca semn de recunoștință și sursă de înnoire spirituală și pastorală

Prin organizarea acestui congres ne propunem să-i omagiem şi să-i comemorăm după cuviinţă pe toţi cei care au fost persecutaţi pentru mărturisirea credinţei ortodoxe, în perioada regimului totalitar comunist.

Inițiativa privind proclamarea în Patriarhia Română a acestui an caAnulcomemorativ Justinian Patriarhulși al apărătorilor Ortodoxieiîn timpul comunismuluiare drept scop cinstirea împlinirii a 40 de ani de la mutarea la Domnul a vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Justinian, precum și a tuturor acelora (ierarhi, preoți și mireni) care au mărturisit și apărat credința ortodoxă în Hristos, în timpul regimului comunist.

Patriarhul Justinian Marina a fost întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române timp de aproape trei decenii (24 mai 1948 – †26 martie 1977) în perioada celei mai aprige prigoniri a Bisericii de către regimul comunist ateu, instalat la putere în România după luna martie 1945.

Cu mult curaj și echilibru, diplomație și tenacitate, el a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistențe camuflate uneori sub un discurs „favorabil” pentru liderii comuniști. S-a opus din răsputeri abuzurilor și ingerințelor partidului comunist în viața Bisericii și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție neputincioasă, în același timp tolerată și discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate.

Cunoscând tragedia altor Biserici Ortodoxe care s-au opus fățiș comunismului, Patriarhul Justinian a depus mari eforturi pentru a asigura continuitatea vieţii liturgice şi a Bisericii ca instituţie, pentru ca aceasta din urmă să slujească şi să lumineze în continuare un popor creştin, dar oprimat de un regim politic ateu.

Patriarhul Justinian a fost unpromotor al dialogului panortodoxși inter-creștin. Paralel cu bogata sa activitate administrativă, edilitară şi cultural-misionară, într-o vreme de dictatură comunistă plină de restricții şi presiuni asupra vieții Bisericii, Patriarhul Justinian a reuşit,cu răbdare constantă şi înțelepciune practică, să dezvolte legături apropiate cu Bisericile Ortodoxe surori şi cu alte comunități creştine. A reprezentat, cu demnitate şi înţelepciune, Biserica Ortodoxă Română pe plan internațional, la întruniri interortodoxe sau la întruniri intercreştine.

Foarte semnificativă a fost vizita reprezentanţilor majorităţii ţărilor ortodoxe la Bucureşti, în 28 februarie 1955, la festivitatea solemnă de proclamare a canonizării unor sfinţi români, programată de Patriarhul Justinian odată cu aniversarea a 70 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii noastre (1885) și a 30 de ani de la ridicarea ei la rang de Patriarhie (1925).

Un motiv în plus de a arăta regimului comunist că Patriarhul are relații de cooperare externă, fapt concretizat prin participarea reprezentanților Bisericilor Ortodoxe surori la evenimentele importante din viața Bisericii Ortodoxe Române.

Lucrarea sa pastorală, misionară, edilitară, culturală şi socială pentru binele Bisericii Ortodoxe Române, reprezintă pentru noi, cei de astăzi, ierarhi, cler şi credincioși, un model luminos de credinţă vie şi de slujire sinceră a Mântuitorului Iisus Hristos şi a Bisericii Sale.

Fermitatea și demnitatea mărturisitorilor creștini care l-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos și în închisorile comuniste, prin împlinirea poruncii Sale de a-i ierta pe prigonitori, ne îndeamnă să mărturisim și să apărăm credința noastră ortodoxă în orice timp și situație.

Participarea la acest congres a reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe care au suferit în timpul comunismului este o mărturie comună a cinstirii memoriei celor care au mărturisit şi apărat credinţa ortodoxă, chiar cu preţul vieţii lor în vreme de persecuţie.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat, să odihnească împreună cu drepţii şi cu mucenicii sufletele tuturor celor care au mărturisit dreapta credință în Dumnezeu şi nu au abandonat Biserica Ortodoxă în vremuri dificile.

Felicităm pe organizatorii acestui congres şi binecuvântăm pe toți participanții, cu speranţa că acest eveniment academic va contribui la intensificarea legăturilor spirituale dintre Bisericile și popoarele noastre ortodoxe, pentru a mărturisi şi promova credinţa creştină ortodoxă într-o societate pluralistă care se confruntă cu multiple crize: morală, socială şi economică, dar şi cu fenomenul secularizării şi al imigraţiei.

În timpul comunismului ateu, întrebarea majoră pentru un creştin era: cum dobândim libertatea de gândire şi acţiune? Astăzi, întrebarea majoră este: ce facem cu libertatea noastră, cum o folosim? Cum comunicăm şi cum cooperăm unii cu alţii pentru a promova misiunea Bisericii în lumea de azi?