Mesajul unei absolvente de Jurnalism: Nimănui nu-i pasă dacă ești inteligent și creativ. Mi-am exprimat frustrările legate de sistem și am constatat că profesorii sunt OK cu situația / Replica unui profesor

Cătălina Vlad, o proaspătă absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti, a scris pe Facebook despre dezamăgirile pe care le-a trăit în timpul celor trei ani de facultate.

Tânăra susține că inteligența și creativitatea studenților nu contează deorece profesorii nu vor decât ca aceștia să memoreze din cărțile lor. Mai mult, majoritatea profesorilor nici nu sunt pregătiți pentru materiile pe care le predau și, chiar dacă văd problemele din sistem, nu fac nimic să le rezolve deoarece nu-i interesează decât să-și primească salariile. La final, scopul licenței este să dovedească faptul că studenții știu să copieze din cărți sau de pe site-uri fără să fie prinși.

”Astăzi am avut absolvirea.
Mă număr printre specimenele care nu au participat la acest eveniment. Motivul: nu sunt mândră de asta, nu găsesc nici un moment de bucurie în faptul că am terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Pentru mine este o dezamăgire toata experiența, colectivul, inclusiv profesorii. Când ne gândim la facultate, ne gândim la instituția care își pune amprenta finală în dezvoltarea culturală și profesională a noastră, ne simțim oarecum superiori, pentru că nu oricine poate termina o facultate, mai ales de stat, facultatea este cheia catre succes, către un job, fară facultate ești un nimeni, nu te bagă nimeni în seamă. Astea sunt chestiile pe care le auzim toți. Ce este de fapt facultatea? Glumă și dezinformare. Oricine poate intra la facultate, chiar dacă nu știe să scrie corect gramatical, dar și mai amuzant e că nu asta e cea mai nașpa parte. În facultatea mea, nu contează dacă ești inteligent, creativ, plin de resurse folositoare pentru viitor, pentru că nimănui nu-i pasă. Știi să tocești din cărțile profilor, ești trecut. Simplu. Poți să fii mega prost, dar să termini facultatea. Și oamenii ca mine care au idei și initiativă unde ar trebui să se ducă? În altă țară, nu? Nu mai amintesc de pile și profesori care nu ar trebui să predea vreodată, că aș pierde timpul. Am avut mulți profesori și profesoare, exceptând 4 dintre ei, pe restul îi voi uita pâna vara viitoare. De la unii nu am rămas cu nimic, unii doar m-au speriat cu absențele, altii mi-au dat cu seen la mesaje în care ceream un sfat. Ăsta e FJSC în anul 2018. Pe acei 4 profesori nu îi voi uita, nu datorită cunoștințelor profesionale, ci datorită caracterului bun, datorită devotamentului față de meserie și studenți, datorită sfaturilor de încurajare venite din sinceritate care m-au ajutat mai mult decât am crezut. Aș putea povesti condițiile în care există această facultate, dar e prea mult de scris. Pe scurt, nu avem lifturi funcționale, aparatură „performantă” sau aș putea spune doar aparatură, că și aia lipsește, săli cât sufrageria, practica nu e ceva relevant, dar totuși e obligatorie, și după tot acest timp pierdut, ajungi să termini facultatea și descoperi că nu te angajează nimeni pentru că nu ai experiență… Ce trebuie schimbat în cazul ăsta? Poate prostia de licență. Singurul scop al licenței este să dovedească faptul că știi să dai copy-paste de pe net sau din cărți, dar să nu pară plagiat. Sublim de penibil. Pe parcursul facultății mi-am exprimat frustrările legate de tot sistemul și am constatat din remarcile profesorilor că ei sunt ok cu situația, sunt confortabili, banii vin bine, totul e bine. Nimeni nu sare la schimbare, măcar de mentalitate, totuși, ai putere ca profesor să schimbi o persoană. Asta e realitatea, din păcate. Sunt atât de săturată de ipocrizie și poze cu chestii pe cap și #absolvent(ă)…”, a scris Cătălina Vlad, pe Facebook.

În replică, un profesor al FJSC a susținut că înțelege în parte mesajul fetei, dar nu poate să nu remarce faptul că tânăra s-a scos complet din ecuație, ca și cum n-ar avea niciun fel de contribuție, ca și cum studentul ar fi un actor inert în procesul de învățare. Ionuț Butoi afirmă că, de multe ori, studenții nu manifestă niciun fel de curiozitate și de interes.

”Pot sa spun ca inteleg si empatizez, in multiple sensuri, cu aceasta suparare. Desi orice dezamagire se intampla doar daca a existat acolo, de la bun inceput, o amagire (poate aici ar trebui sa fim noi mai atenti?). Totodata, nu pot sa nu remarc maniera in care autoarea „rant”-ului se scoate total din ecuatie. Ca si cum tu, student, nu ai nicio contributie la treaba asta, la „gluma si dezinformarea” pe care le acuzi. Ca si cum esti un actor inert, pasiv, al unei istorii pe care o scriu intotdeauna altii – si, nu-i asa, intotdeauna vor fi altii de vina. Ca si cum nu ai posibilitatea, macar partial, pe bucati, sa schimbi ceva in bine, prin interesul aratat la seminarii, prin curiozitatile si insistentele tale de a-l face pe „prof” sa explice notiuni seci si ne-atractive, „teoretice”. Prin intrebari, multe intrebari. Prin „implicare”, adica. Sau „creativitate”. 🙂
Or, realitatea trista este ca de prea multe ori nu exista intrebari si nu exista implicare. De prea multe nu exista interes, nu exista curiozitati.
Exista o problema serioasa cu generatiile recente de studenti in ceea ce priveste intensitatea intereselor si curiozitatilor pe care le au legat de domeniul in care vor sa se specializeze. Cu motivatia pe care o au de a face studii superioare si cu ceea ce inteleg ei prin asta. Cu dispozitia de a investi efort. De a citi, de a afla, de a cauta. E o problema care nu poate fi reglata de profi cool si seminarii tari, care nu trece cu transformarea profesorului intr-un scamator a carui functie e sa nu-i plictiseasca pe „aia mici” si nici in trainer de la corporatie care vine direct sa te angajeze in campul muncii. Pur si simplu nu pentru asta exista facultatea, ci pentru a transmite acea gandire critica si acele abilitati, acel background cultural, care te tin o viata (cel putin asa scrie la Carta, nu?). Daca vrem, totusi, sa avem universitate. Daca nu, facem, vorba aceea, niste dezbateri largi, poate si un referendum, si mai eliminam o problema de pe ordinea de zi. Transformam facultatile in altceva sau le eliminam cu totul.
Si nu, nu cred ca vina e doar a studentilor sau doar a profesorilor, iar problema e indeajuns de grava si sistemica a.i. sa nu fie doar una strict limitata spatiului universitar. Oricum nu-mi plac invinovatirile si cautarile de tapi ispasitori sau polarizarile „studenti” vs „profesori”, „ei” vs „noi”. Nu ma grabesc sa atribui doar vointei libere a studentilor motivarea si intelegerea deficiente cu privire la facultate. E clar ca si aici avem de-a face niste simptome…
As scrie o incheiere, dar ma tem ca nu am una si ca nici nu va fi vreuna”, a transmis Ionuț Butoi, tot pe Facebook.