România marchează, luni, exact 30 de ani de la discursul celebru, din timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care fostul președinte Ion Iliescu le mulțumește minerilor pentru că au o „înaltă disciplină civică, muncitorească”. Episodul avea loc la capătul a două zile în care ortacii reușeau să disperseze mulțimile de protestatari pro-democrație din Piața Universității. Deși peste o mie de oameni au fost răniți, iar mulți dintre ei chiar și-au pierdut viața, nimeni nu a fost tras încă la răspundere.
„Vă mulțumesc, încă o dată, tuturor, pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile, că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”, declara Ion Iliesc.
După două zile în care au semănat teroare în Piața Universității, minerii au fost lăudați de Ion Iliescu pentru efortul lor și ajutați să fie trimiși către casele lor.
„Aici sunt reprezentanții Guvernului, ai Ministerului Transporturilor. În mod orgnizat, eșalonat să asigurăm această deplasare ordonată a tuturor spre locurile dumneavoastră. Vă rog să transmiteți salutările noastre călduroase colegilor dumneavoastră de muncă, pentru că știu că toți au fost cu inima alături de noi, să vă urez dumneavoastră, familiilor dumneavoastră multă sănătate. Să ne vedem cu bine!”, le transmitea fostul președinte minerilor.
A fost nevoie de nu mai puțin de 27 de ani de la evenimentele de atunci pentru ca dosarul Mineriadei să fie trimis în judecată – exact pe 13 iunie 2017, când se comemorau zilele negre din 1990. Ion Iliescu, fost președinte al României, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Voican Voiculescu, fostul director SRI Virgil Măgureanu, alături de alți reprezentanți ai puterii de atunci au fost acuzați de crime împotriva umanității. Procurorii militari susțin că în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autoritățile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piața Universității din București, care militau în principal pentru adoptarea Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau, în mod pașnic, opiniile politice, în contradicție cu cele ale majorității din puterea politică de la acel moment.
Gestul procurorilor nu a avut efectul scontat, pentru că pe 8 mai 2019, la aproape doi ani de la trimiterea în judecată, dosarul a fost desființat de Înalta Curte de Casație și Justiție și trimis înapoi procurorilor pentru refacere. Decizia nu este definitivă, iar Parchetul General a anunțat că va atac sentința instanței supreme.
Emisia video va porni imediat. Daca aveti un ad blocker activ va rugam dezactivati-l.
Președintele României, Klaus Iohannis, a subliniat că Justiția are obligația să facă lumină în legătură cu evenimentele sângeroase de la Mineriada din 13-15 iunie 1990.
„Abia ieșită de sub tirania comunistă, în România aveau loc, acum trei decenii, mișcări civice de amploare împotriva celor care, cu chipuri noi, dar cu apucături vechi, preluaseră puterea. Frustrarea și nemulțumirile oamenilor care invadau piețele centrale ale marilor orașe erau alimentate de noua conducere a statului, instalată în 1990, care s-a deghizat rapid în apărătoarea democrației și care promitea respectarea drepturilor și valorilor europene.Cei din stradă nu erau însă amnezici și nici nu puteau fi păcăliți ușor. Ei au observat imediat cum nomenclaturiști ai defunctului Partid Comunist au încercat să confiște tot ceea ce câștigaseră românii prin vărsare de sânge în decembrie `89, dreptul la o viață democratică autentică și reconectarea la valorile Europei regăsite.Studenți și profesori, muncitori, oameni de toate vârstele și de diferite profesii au rămas să continue în Piața Universității ceea ce s-a început în decembrie 1989. Au rămas neclintiți să apere, cu trup și suflet, idealurile Revoluției. Mișcarea de protest a fost înnăbușită brutal de forțele statului și de forțe extralegale, venite la chemarea autorităților pentru, citez, «a restabili ordinea». Un val de teroare, întreținută și coordonată de către cei care ar fi trebuit să protejeze cetățenii, a dominat Bucureștiul acelor zile.Sedii ale partidelor politice, ale unor organizații civice și ale unor instituții de presă au fost vandalizate, au fost bătuți și torturați lideri ai mișcării studențești, profesori, femei și bărbați deopotrivă, cetățeni simpli ai Capitalei. Pe lângă morți și sute de răniți, a rămas în urmă imaginea unei Românii a barbariei. Această imagine rușinoasă ne-a bântuit timp de trei decenii. Fenomenul Piața Universității a reprezentat, totodată, catalizatorul dezvoltării și consolidării societății civile, a conștiinței civice și descoperirea sensurilor libertății. Așa-numita Golaniadă a fost, de fapt, o lecție de democrație autentică”, a declarat președintele Klaus Iohannis, săptămâna trecută.
Șeful statului a subliniat că „cei care au răspuns cu violență extremă unor dorințe legitime pentru o nouă ordine socială și politică și pentru alinierea în rândul democrațiilor occidentale, au refuzat să înțeleagă că idealurile și aspirațiile nu pot fi nicicând strivite sau anihilate, pentru că ele nu dispar niciodată. Acest lucru, atât de simplu, nu l-au înțeles.Onorată audiență, astăzi, la 30 de ani de la acele evenimente sângeroase, România este un stat de drept, cu o democrație consolidată, profund atașată de valorile europene și democratice, iar societatea civilă este categoric mai puternică și mai consolidată. Sacrificiile pe care le-au făcut miile de români ieșiți în stradă sunt fundamnetul societății libere și europene de astăzi, iar spiritul acestei prețioase moșteniri a fost reconfirmat în alegerile de anul trecut. Privind în urmă, pot spune fără ocolișuri că Piața Universității reprezintă un testament pe care trebuie să îl prețuim și să îl respectăm.Nu pot vorbi despre Fenomenul Piața Universității fără să amintesc o restanță majoră a societății românești. Constat, iarăși, cu indignare, că dosarul Mineriadei trenează de 30 de ani. Vinovații pentru pierderile de vieți omenești și pentru cele peste 1.000 de victime sunt încă necunoscuți. Consider că este o rușine și o jignire profundă față de toți cei care au luptat cu mâinile goale pentru câștigarea libertății, față de urmașii acestora și față de întreaga societate. Justiția are obligația de a face lumină după atât de mulți ani. Dreptatea nu este un moft, ci este în acest caz o urgență majoră. Fac, așadar, un apel la toți cei responsabili de soarta acestui dosar, faceți dreptate! Românii au nevoie de acest act de justiție pentru odihna veșnică a celor uciși, pentru urmași, precum și pentru reconcilierea cu trecutul. Garantarea unei societăți sănătoase pentru generațiile viitoare”.