Povestea unui bătrân nevăzător care riscă să ajungă pe drumuri: abandonat de fiul adoptat, singura lui speranță a rămas asistenta comunitară. „Mi-a devenit ca un bunic, mi s-ar rupe sufletul dacă ar rămâne în stradă”

În urmă cu cinci ani, un bătrân din comuna ieșeană Sirețel și-a pierdut vederea și a fost abandonat pe scările unui spital de către fiul pe care l-a adoptat în tinerețe. Acesta a fost devastat de situație, însă nu a mai avut niciun alt sprijin în familie, motiv pentru care a ajuns să locuiască într-un centru de bătrâni din județul Iași.

Din momentul în care au început să apară și alte probleme de sănătate, bărbatul a avut nevoie de un alt loc, unde să poată primi o îngrijire adecvată nevoilor sale medicale. Acum, bătrânul riscă să ajungă pe drumuri din cauza fondurilor insuficiente pentru achitarea azilului.

Bătrânul nu își permite să achite azilul

Costache Semean a rămas fără nici o rudă pe care să se poată baza. Mădălina Elena Niță este asistentul comunitar al comunei Sirețel și încearcă de opt luni de zile să-l ajute, pentru a avea o bătrânețe liniștită, însă acum a ajuns la capătul puterilor, din cauza faptului că nu mai are resurse financiare ca să-i poată plăti integral șederea în azilul din județul Neamț, ce are o cotizație lunară mai mică față de celelalte și care răspunde nevoilor bătrânului.

„În momentul în care a orbit, a fost abandonat de către fiul adoptat. Timp de cinci ani a stat într-un centru de bătrâni, dar, în urma problemelor de sănătate, centrul nu l-a mai acceptat și am fost nevoită să caut un alt azil care se putea ocupa și de nevoile medicale ale acestuia. Am găsit unul în județul Neamț, ce are o cotizație lunară mai mică față de celelalte centre și am decis să-l plasez acolo”, povestește Mădălina Elena Niță, asistent comunitar în comuna ieșeană Sirețel, potrivit bzi.ro.

Bătrânul are probleme de sănătate la nivel cardiac și respirator, iar concentratorul de oxigen este salvarea lui. Azilul din județul Neamț îi poate asigura cele necesare. Indemnizația de care are parte este în valoare de 2.050 de lei, iar costul lunar pentru șederea și întreținerea lui este de 2.700 de lei. Până în luna noiembrie s-a reușit să se achite lunar sumele necesare, însă asistenta comunitară care se ocupă de el de opt luni de zile a ajuns nu mai are cu ce să achite costurile.

„Indemnizația de handicap a domnului Semean este de 2.050 de lei. Ar fi fost nevoie de încă 450 de lei pentru a-l menține în azil și de încă 200 de lei pentru pamperși. Pentru primele trei luni am avut bănuți să îi achităm integral suma, apoi am apelat la primărie și la Consiliul Local. Trimiteam pensia domnului prin mandat poștal. Dar, deoarece pierdeam o sumă de bani, am decis să mutăm dosarul de indemnizație de handicap pe județul Neamț.

Când am mutat dosarul de pensie nu am știut că trebuie să fac cerere de acord-indemnizație din nou și a rămas fără bănuți. În luna noiembrie nu am reușit să achităm cotizația. Primăria de unde aparținea a zis că nu-l mai poate ajuta, deoarece acum are reședința în Neamț”, adaugă Mădălina Elena Niță.

Mădălina a rămas singura lui salvare

Mădălina Elena Niță se ocupă de opt luni de cazul bătrânelului care a trăit o viață întreagă în satul Humosu, comuna Sirețel. Prin prisma locului de muncă, Costache Semean a ajuns să-i fie ca un bunic și își dorește să lupte în continuare pentru a-i oferi o bătrânețe liniștită.

„Mă ocup de acest bătrân de opt luni și mi-a devenit ca un bunic. Mi s-ar rupe sufletul, dacă ar rămâne în stradă, știind câte eforturi am făcut ca să-l menținem în acest azil”, mărturisește asistenta comunitară a comunei Sirețel.

Sufletul bărbatului se umple de fericire în momentul în care este vizitat de Mădălina. Femeia a rămas singura lui salvare și nu-și imaginează viața în alt fel. A trecut prin niște momente cumplite când a fost abandonat de fiul său.

„Simt că se bucură și i se umple inima de fericire când merg să-l vizitez. Pentru mine înseamnă foarte mult tot ce am făcut pentru el până acum și sper că voi reuși să-i ofer siguranță și în continuare”, mai spune femeia.