Marin Pleș, portarul şcolii gimnaziale Oltea Doamna din Oradea, spune că lucrează acolo unde este „raiul pe pământ”. Timp de 18 ani, bărbatul și-a construit o reputație de portar apreciat și în fiecare an, înainte de vacanța de iarnă, își îmbracă hainele lui Moș Nicolae și apoi ale lui Moș Crăciun, pentru a face mici surprize elevilor.
Jurnaliștii de la Bihoreanul au aflat povestea celui mai îndrăgit porta din Oradea. Marin Pleş a fost angajat ca portar al şcolii Oltea Doamna când avea 38 de ani, în 2004.
„Încă din prima zi de lucru le-am spus tuturor elevilor să mă salute cu ceau, că noi suntem prieteni. M-au plăcut de la început, au văzut că sunt diferit faţă de celălalt portar care îmi era coleg pe atunci. Îmi povesteau că era ursuz”, îşi aminteşte el.
De meserie tâmplar, orădeanul a renunţat să mai lucreze în fabrică în urmă cu 18 ani, când s-a angajat la şcoală şi a început şi o mică afacere pe cont propriu, lucrând mobilă la comandă. „Am şi eu trei copii (n.r. – doi băieţi şi o fată) şi nu sunt uşor de crescut. Ca să nu le lipsească nimic, am lucrat şi lucrez mult în continuare”, spune bărbatul.
Jobul de la școală i-a plăcut încă din primele luni: „Am ajuns repede să-i cunosc pe copii, pe cei mai mulţi după nume, dar şi pe părinţii lor. Mulţi sunt mari acuma şi mă salută cu respect când mă văd pe stradă, iar mie mi se umple inima de bucurie când îi văd cum au crescut”.
Jovial şi afectuos din fire, bărbatul spune că totuși nu uită să fie și strict când vine vorba de reguli. Pe elevi nu-i lasă să iasă din școală în timpul cursurilor decât dacă au bilete de voie, iar pe cei mai mici nu-i scapă din ochi până nu se asigură că au venit părinţii sau bunicii după ei la finalul orelor. „Unii stau în cămăruţa de la poartă până le vin părinţii, aşa apuc să mai vorbesc puţin cu ei”, zice el.
Pentru a-i înveseli în special în perioada sărbătorilor, de mai mulţi ani îi întâmpină dimineaţa, când vin la şcoală, purtând o căciulă de moş.
Cu patru ani în urmă a început să le ofere şi câte o surpriză dulce: „Am luat, din banii mei, câteva kilograme de bomboane de Crăciun şi le-am oferit la toţi, pe cum intrau în şcoală.
A fost un gest poate modest, dar din iubire pentru ei. Atunci am văzut cât erau de fericiţi şi mă îmbrăţişau pentru micul cadou pe care l-am făcut. Tot de atunci am vrut să-mi iau şi costum de Moş. Am reuşit anul următor, în 2020, chiar înainte de pandemie, cu ajutorul şcolii”, povesteşte portarul.