Bucureștiul este un oraș plin de istorie, dar la fel sunt și cartierele sale, care păstrează trecutul prin denumirile pe care le poartă.
Numere de București provine, conform legendei, de la ciobanul care a fondat acest oraș pe nume Bucur. Prima menționare a Capitalei a fost drept „Cetatea Bucureștiului” în anul 1459, fiind una dintre reședințele lui Vlad Țepeș. În secolul al 19-lea, Capitala României a primit porecla „Micul Paris”.
Numele cartierului Crângași provine de la „crâng”, deoarece în zonă a fost o pădure, o prelungire a Codrilor Vlasiei. Însă, în urmă cu 200 de ani, zona nu era deloc populată, fiind doar cinci gospodării, dar când acest cartier a fost inclus în Capitală, în anii 1920, zona a devenit locuită de familiile defavorizate, conform click.ro.
Cartierul Obor era cunoscut înainte sub numele de „Târgul de Afară” sau „Oborul de Vite”. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, aici erau executați condamnați la moarte prin spânzurare, practică ce s-a păstrat până în 1870, când domnitorul Gheorghe Ghica a interzis-o. În 1877, negustorii care ajungeau în acest cartier au ridicat „Crucea Negustorilor” pentru a simții locul. Acest monument a fost mutat în 2009 în Sectorul doi, iar acum poartă numele de „Crucea Independenței”.
Cartierul Balta Albă a fost menționat pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea, în contextul unei epidemii de ciumă bubonică care a lovit Bucureștiul. În acea perioadă, în timpul domniei fanariotului Ioan Gheorghe Caragea, trupurile celor decedați din cauza bolii erau aruncate și incinerate în groapa cu var din acest cartier. În urma fiecărei ploi, varul din gropile comune ieșea la suprafață, formând astfel mari bălți albe.
Originea cartierului Giulești este legată de unirea a două sate, Giulești-Sârbi și Giulești-Țigănia. În timpul perioadei comuniste, Giuleștiul a cunoscut o dezvoltare rapidă, odată cu apariția blocurilor de locuințe. În trecut, această zonă era moșia unui neam bogat de boieri, cunoscuți sub numele de Julești. Istoricile sugerează că în mileniul IV î.Hr., exista cultura Giulești-Boian, care a contribuit la stabilirea numelui actual al cartierului.
Cartierul Berceni, una dintre cele mai vechi așezări din București, își datorează numele lui Miklós Bercsényi. Groful maghiar a ajuns în zonă în anul 1600, în timpul călătoriei sale spre Imperiul Otoman. Se spune că s-a îndrăgostit atât de mult de loc, încât a hotărât să se stabilească definitiv acolo, iar de atunci zonă a fost numită „Berceni“.
Numele cartierului Cotroceni provine de la verbul „a cotroci”, care semnifică „a adăposti” sau „a scotoci”. Înainte ca această zonă să devină moșia lui Șerban Cantacuzino, care a construit aici mănăstirea Cotroceni, densa pădure a Cotrocenilor era un loc perfect de ascunziș pentru tâlhari și haiduci. De asemenea, în Cotroceni se găsește Palatul Cotroceni, reședința președintelui României, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru regele Ferdinand.
În 1821, zona în care se află în prezent cartierul Drumul Taberei din București, era doar un câmp nelocuit. Numele cartierului provine de la Tudor Vladimirescu, care, în același an, a stabilit o tabără militară a pandurilor aici, reușind să îndepărteze conducerea otomană vasală.
Originea numelui „Dristor” este veche de sute de ani. În trecut, meșteșugarii cunoscuți sub numele de darstari, care produceau postav și dimie, locuiau în această zonă. Se presupune că aceștia mai erau numiți și piuari, iar denumirea „Dristor” vine de la breasla piuarilor care își avea satul în această parte a orașului.
Numele „Ghencea” derivă din limba turcă. În timpul domniei fanarioților, Ghenci-aga era liderul arnăuților din garda domnească. Aici, ulterior, a fost construită Biserica Ghencei.
Despre cartierul Vitan, D. Papazoglu menționează: „În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau păşunea“.
Numele cartierului Titan provine de la fabrica de ciment „Titan“, construită în 1920.
Originea cartierului Colentina rămâne neclară, însă se crede că numele său provine de la o expresie folosită de locuitorii vremii. În trecut, zona era mlaștinoasă, iar oamenii spuneau „colea-n-tină”, adică „aici în noroi”. Astfel, a luat naștere denumirea „Corentina”, care ulterior a evoluat în „Colentina”. O perioadă, cartierul a fost cunoscut și sub numele de „Olintina”.
Numele „Pantelimon” este atribuit grecilor, majoritari în această zonă a Bucureștiului. În limba greacă, „pan” înseamnă „tot”, iar „éléïmon” se traduce „milă”. Prin urmare, „Pantelimon” se interpretează ca „cel milostiv” sau „întreg milostivul”.
Etimologia numelui „Ferentari” se leagă de termenul latin „Ferentarius”, care desemna soldații din infanteria ușoară a legiunilor romane. Există speculații că aici s-ar fi aflat câmpul de exerciții al acestor soldați, din oastea lui Mihai Viteazul.
Conform legendei, numele „Rahova” provine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în amintirea Războiului de Independență: Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei și Calea Dorobanților.
Inițial denumită „Ulița Herăstrăului”, cartierul Dorobanți lega zona Herăstrău de restul Bucureștiului. Ulterior, în 1878, la finalul Războiului de Independență, cartierul a fost redenumit „Dorobanți” datorită prezenței trupelor de soldați care executau instrucția militară în această zonă.
Se spune că cartierul Militari și-a luat numele de la faptul că a fost o zonă dedicată instrucției militare și a găzduit o perioadă „Pirotehnia Armatei”. De asemenea, locuințele construite în apropiere au fost destinate cadrelor militare.