Descoperire uimitoare făcută de cercetători lângă Sarmizegetusa Regia / Nimeni nu bănuia ce ascund munții

După o jumătate de secol în care nu a avut loc nicio investigație arheologică, experții au realizat recent un studiu asupra așezării dacice abandonate, Fețele Albe, situată în Hunedoara lângă Sarmizegetusa Regia. Autoritățile neglijaseră acest domeniu în ultimii ani. Oamenii de știință au folosit tehnologii LIDAR, scanare laser și cartografiere și au făcut câteva descoperiri extraordinare. Analiza LIDAR a relevat că așezarea antică cuprindea mai mult decât cele 20-30 de terase presupuse inițial. În schimb, cetatea se întindea pe un munte întreg, în prezent acoperit în întregime de pădure. Așezarea este și ea mai veche decât Sarmizegetusa Regia.

„Modelul digital de teren (DTM) derivat din LiDAR dezvăluie o adevărată surpriză: situl este mult mai larg, ocupând toată latura sudică a dealului, pe doi kilometri, de la pârâul Arsurii până la fortificația de pe Dealul Grădiștii și are aproape 200 de terase, deci de zece ori mai mult încât s-a crezut! Terasele sunt cel mai adesea aliniate (ca „ghirlande”) de-a lungul curbelor de nivel, iar astăzi sunt acoperite în întregime de păduri. Unele sunt în trepte, altele în ciorchine.

Cea mai mare concentrație de terase se află lângă Șesul cu Brânză. Accesul este dificil astăzi, căile antice au dispărut. DTM-ul arată însă pe alocuri potecile care legau grupurile de terase și care formau o adevărată rețea care acoperă toată panta. Pe terase sunt vizibile urme ale numeroaselor construcții cu bază dreptunghiulară sau poligonală/circulară”,  arată cercetătorii Aurora Pețan și Valeriu Sîrbu, într-un studiu publicat recent, potrivit click.ro.

Mai mult decât atât, cetatea a scos la iveală și faptul că așezarea de pe Șesul cu Brânză datează, cel mai probabil, de la sfârșitul secolului al doilea î. Hr. Cu alte cuvinte, este mai veche decât Sarmizegetusa Regia, cu cel puțin o generație, și astfel, mai veche epocii regelui Burebista.

„Din datele publicate până acum, reiese că zona centrală de la Fețele Albe a existat cu cel puțin o generație (în jurul anului 100 î.Hr.) înaintea celei de pe dealul Grădiștii (în jurul anului 50 î.Hr.). După mijlocul secolului I î.Hr., centrul pare să se mute de la Fețele Albe pe dealul învecinat. Cele două centre religioase au funcționat în paralel până la cucerirea romană, dar nu putem preciza relația dintre ele”,arată autorii studiului.

„Asemănarea dintre cele două centre este izbitoare”

La Fețele Albe au fost descoperite structuri de dimensiuni considerabile și de formă circulară în imediata apropiere atât a templelor, cât și a atelierelor de meșteșuguri. Aceste clădiri nu erau reședințe tipice, dar în schimb ar fi putut servi fie ca facilități publice, fie ca case ale aristocraților. Experții în arheologie sugerează că incinta sacră a Fețele Albe avea o asemănare cu cea a Sarmizegetusa Regia. Această incintă a găzduit o colecție de temple din calcar și andezit, atât de formă circulară, cât și de formă dreptunghiulară, concentrate într-o zonă relativ mică. Deși nu se cunosc măsurătorile precise ale acestei zone sacre, se confirmă că au fost prezente nu mai puțin de trei temple.

„Asemănarea dintre cele două centre este izbitoare. Ce pare pentru a le distinge, însă, este cronologia. Având în vedere aceste date, este evident că situl de la Fețele Albe nu mai poate fi considerat un cartier al Sarmizegetusa Regia, ci, cel mai probabil, chiar locul în care ”s-a născut” Sarmizegetusa. Chiar dacă așezarea de pe Dealul Grădiștii a crescut ca dimensiune și importanță, cea de pe Fețele Albe a rămas cu siguranță un loc cu un statut aparte, care avea în centru o zonă sacră și care simboliza începuturile centrului de putere din Munții Șureanu”, arată cercetătorii.

În mijlocul pădurii care acoperă Șesul cu Brânză, versantul învecinat Grădiștii Muncelului pe care dacii și-au clădit capitala din vremea regelui Decebal, la 3 – 4 kilometri de Sarmizegetusa Regia, se află Fețele Albe. Identificată în primii ani ai secolului al XIX-lea, când autoritățile din Transilvania au luat urma comorilor descoperite de localnici în munții Orăștiei, cetatea Fețele Albe a fost cercetată de către arheologi abia un secol și jumătate mai târziu. Ei au scos la iveală, în perioada 1965 – 1973, rămășițele mai multor locuințe și temple, dispuse pe terasele întărite cu ziduri masive de calcar.

„Complexul de ziduri de pe terasă dă impresia unei aşezări mari, înfloritoare, pentru amenajarea căreia s-au făcut multe eforturi. Terasele suprapuse, încinse de brâurile zidurilor de calcar, aduc în minte, păstrând, fireşte, proporţiile, imaginea Pergamului elenistic. Nicio aşezare dacică descoperită până acum nu se poate compara, din punct de vedere arhitectonic, cu ceea ce s-a găsit la Feţele Albe. Un tablou asemănător îl oferă doar terasele incintei sacre de la Sarmizegetusa”, arătau arheologii Hadrian Daicoviciu şi Ioan Glodariu, în 1969. Totodată, conform arheologilor care au cercetat așezarea dacică Fețele Albe în anii ´60 au stabilit că, ea ar fi fost devastată de două ori de romani.

„Distrugerea poate fi plasată în anul 102 şi pusă pe seama  armatelor romane care, în cursul primului război dacic cu Traian, au ajuns până lângă Sarmizegetusa. Distrugerea definitivă a avut loc în anul 106“, au concluzionat istoricii Hadrian Daicoviciu şi Ioan Glodariu. Din 1973, Fețele Albe nu a mai fost cercetată sistematic, însă, așezarea  antică de la Șesul cu Brânză, pe care arheologii au considerat-o un cartier de lux al Sarmizegetusei Regia, a stârnit interesul căutătorilor de comori și al amatorilor de meditații și spiritism, care se întâlnesc frecvent în fostele sale temple. Totodată, și natura a pus stăpânire pe locul misterios.