Ultimul interviu acordat de jurnalistul sportiv Bogdan Socol: „Nu e bine să îți faci planuri pe termen lung”

Bogdan Socol, unul dintre cei mai cunoscuți comentatori sportivi din România, a murit vineri, la vârsta de 42 de ani, din cauza unui șoc hipotermic produs după ce a înotat în ape înghețate.

Ultimul interviu acordat de Bogdan Socol

Ultimul interviu acordat de Bogdan Socol a fost pe data de 14 decembrie 2022, în cadrul unui proiect realizat de Sergiu Crăciun, student în anul 1 la secția Jurnalism din cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării de la Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj, potrivit gsp.ro.

Gazeta Sporturilor a făcut public o parte din acest material.

Cu ce te ocupi în prezent?

– Urmăresc Cupa Mondială. Am început-o comentând meciuri la Flashscore, dar, o spun în premieră, de la începutul lunii decembrie sunt suspendat. Mai am câteva proiecte în paralel, cum ar fi emisiunea de la Orange Sport sau o carte, „100 de fotbaliști legendari”, pe care o voi lansa luna aceasta. (n.r. – a fost lansată în decembrie).

– De ce ai fost îndepărtat? 

– Am postat unele mesaje pe Facebook în care-mi spuneam părerea privind comentariile de la TVR. S-a iscat o situație, chiar dacă am lăudat când era de lăudat și am criticat doar când trebuia. Am criticat în mod obiectiv. De exemplu, nu se simțea dacă cel care comentează era în studio ori pe stadion. Am sesizat asta și am spus-o.

– Ce altceva mai lipsea din comentariu?

– Mă așteptam să aud lucruri mai ieșite din comun, nu unele pe care le poți găsi pe Wikipedia. Cât am comentat eu pentru Cupa Mondială, am aflat lucruri fără a „săpa” prea mult, sursele de informare sunt bogate. De exemplu, Australia a avut trei jucători care proveneau din tabere de refugiați, la astfel de informații mă refer.

– Care ți se pare cea mai dificilă îndatorire pe care o are un comentator? Sau poate sacrificiu.

– De sacrificii nu poate fi vorba. Când faci ceva din plăcere, cum eu mi-am dorit de mic, nu poate fi vorba de sacrificii. Cel mai dificil e să transmiți adevărul, așa cum este el. Comentatorul trebuie să vină cu un limbaj accesibil tuturor, nu este o meserie pentru toată lumea. Comentatorii sud-americani te captivează prin felul cum transmit informațiile.

– Cum intri în euforia de a comenta? 

– Dacă trebuie să comentezi de pe stadion, trebuie să fii acolo cu o oră și jumătate înainte de startul partidei. Când comentam pe stadionul lui Steaua, mergeam pe jos, mă amestecam cu suporterii iar asta mă ajuta, mă încărcam cu energie.

– Cum stimulezi publicul când meciul e anost? 

– Bună întrebare! Nu-l prea poți stimula, poți încerca să-l ții acolo printr-un ritm ridicat, unul superior jocului. Ideea e să nu transmiți că e un joc modest. Trebuie să faci să pară că ce este pe teren este un meci minunat.

– La ce vârstă ai decis că vrei să fii comentator sportiv/jurnalist?

– Am intrat la Școala Superioară de Jurnalistică în 1999, care astăzi nu mai există, deși era foarte bună. În 2000 am intrat în practică, la TVR, mi s-au ivit și anumite șanse. Pasiunea pentru sport o am de la 6 ani, de când mă știu mi-a plăcut fotbalul. Mă jucam lângă bloc cu prietenii, dar cel mai mult îmi plăcea să strig „goool!”.

– Ce altă meserie ai fi avut dacă nu ai fi ajuns în presă? 

– Mă gândeam la un moment dat să fiu biolog marin, îmi plăceau ființele acvatice, deși nu eram bun la biologie. Apoi m-am gândit că aș putea fi scafandru, într-o zonă mai exotică.

– Ce sfat i-ai da lui Bogdan Socol din urmă cu 20 de ani? 

– Bună întrebare! Pentru mine e greu să-mi văd defectele, mai mult alții mi le-au scos în evidență și bine au făcut! Sunt perfecționist, mereu am crezut că sunt cel mai bun. Poate nu am reușit, dar asta am căutat întotdeauna. I-aș spune lui Bogdan Socol din urmă cu 20 de ani să nu aibă atât de multă încredere în oameni. Recent am descoperit băile în apă înghețată, pe mine mă ajută foarte mult. Dacă aș fi descoperit asta în urmă cu 20 de ani, ajungeam mult mai departe în carieră

– Cum te vezi peste 10 ani? 

– Meseria mea e acum mai mult ca oricând instabilă. Nu știu nici ce voi face peste un an, la câte s-au schimbat pentru mine. Nici nu vreau să mă gândesc. Nu e bine să îți faci planuri pe termen lung, e mai ok să iei fiecare zi în parte. Viața noastră, în general, a devenit foarte fragilă, nu doar meseria mea.