Tibiu Ușeriu nu se simte DELOC BINE după cursa neterminată de la Cercul Polar: ‘Mi-e rău, văd triplu și am senzația că îmi crapă capul…’

Tibi Uşeriu a ajuns la spital înainte de a termina cursa Yukon Arctic Ultra, unde va sta internat pentru câteva zile.

Sportivul a fost dus de urgență la spital cu elicopertul, după ce medicii de la un punct de control i-au verificat extermitățile și au descoperit că avea degetele de la un picior degerate.

Din fericire, Tibi Ușeriu se simte bine și a postat un mesaj pe Facebook în care le explică fanilor săi ce s-a întâmplat, de fapt, în această cursă.

El a explicat că nu regretă nimic și că a învățat foarte multe din această experiență.

„Povestea mea s-a întâmplat așa. Ca de obicei, am pornit tare, cu o strategie clară în minte. După aproape 100 de kilometri am ajuns în punctul doi de control.

Eram pe poziția a treia. Mă simțeam bine și totul părea în grafic. Planul meu era să dorm puțin și să plec înaintea numărului unu. Iar aici, adrenalina mi-a jucat o festă neașteptată.

Ajunsesem în acest punct după o urcare și eram plin de elan. Am dormit doar două ore. Afară. Așa era regula. Încălzit fiind și focalizat pe strategia de a trece în frunte, acolo unde îmi place de obicei, am ratat din ecuație două detalii esențiale.

Primul a fost temperatura. Eram convins că sunt în jur de -20 de grade, însă, aveam să aflu prea târziu, the real feel era de -44! Al doilea a fost echipamentul. În sanie aveam încălzitoare, papucei de puf, ciorapi groși, de toate. Le-am ignorat cu bună știință.

M-am mulțumit cu o echipare ușoară, necorespunzătoare, și asta a fost o mare greșeală. Am intrat în sacul de puf îmbrăcat prost și, fără să am cea mai mică bănuială, în două ore am înghețat frumușel, în somn”, a scris ultramaratonistul pe pagina sa de Facebook.

El a concluzionat spunând că altă data va fi mai atent la temperatura de afară și că se va echipa corespunzător. “Decât să mori ca un erou, mai bine te lași salvat”, spune sportivul.

Totodată, deja se gândește că va participa la cursa de anul viitor, pe care dorește să o câștige.

“Îmi plac lucrurile neterminate? Nu, deloc. Știu că n-are nici o noimă și sună a bravadă, dar chiar acum, cum stau pe spate cu ochii în neon, îndrăznesc să mă imaginez la anul din nou aici în Yukon, alergând prin pustiul alb, cu toate degetele la purtător sau fără”.