Gino Iorgulescu a câştigat un nou mandat de cinci ani la conducere LPF, funcție pe care o ocupă din 14 noiembrie 2013. Un rezultat cel puțin straniu dacă ne uităm la performanțele lui de până acum. De altfel, dezinteresul total față de acest post s-a văzut și din faptul că nu a depus absolut niciun efort pentru a și-l păstra.
”Oamenii de la Ligă au făcut singurul lucru de care era nevoie pentru realegere: au adus candidatul ca să fie prezent. Nu le-a fost ușor. O arată vorbele scoase cu cleștele și obrazul președintelui, răzuit în grabă, până la sânge. Gino Iorgulescu arată și vorbește ca un ales instalat cu forța. Ca un om care nu are niciun chef să fie la birou. Și nici nu prea e”, scrie Cătălin Tolontan.
O simplă privire pe audiențe arată cât de atractivă a devenit Liga 1 în ultimii trei ani. Audiența meciurilor a stagnat la 1,3% din totalul oamenilor care au acces la televizor! Din 18 milioane de potențiali privitori, 240.000 de telespectatori urmăresc, în medie, meciurile Ligii 1 pe cel mai important canal care le transmite.
Un alt indicator al atractivității competiției este cel al numărului de spectatori din tribune. Față de campionatul 2012-2013, în sezonul 2016-2017 numărul de spectatori consemnați de Gazeta Sporturilor a scăzut cu 40%. Nici măcar șeful Ligii nu vine pe stadion.
Problema nu e, însă, lipsa cunoașterii fotbalului, ci lipsa motivației și a chefului: ”Liga 1 se găsește într-o letargie egipteană. Nu de un îmbălsămător șef are ea nevoie. Ce a mai rămas din vibrația fostului mare jucător și conducătorului experimentat? De aceea singura speranță stă nu în șef, ci în echipa de la LPF”.