O handbalistă a ajuns să lucreze la negru într-o fabrică de dulciuri din Olanda. Ionela Gherman „Ştiam că o să muncesc, dar nu ştiam ce o să fac. Nu mi-au spus.”

Ionela Gherman a ajuns să lucreze într-o fabrică de dulciuri, după ce a plecat în Olanda ca să joace handbal. Tânăra în vârstă de 19 ani stătea 8 ore în picioare la o bandă de împachetat marzipan. A fost cazată de clubul olandez de prima ligă Westfriesland SEW, într-o casă cu 7 persoane, printre care și 5 bărbați polonezi, sportiva şi-a sunat tatăl şi s-a întors în ţară unde a vrut să semneze pentru alt club.Însă clubul din Olanda a obţinut transferul ei, fără ca Ionela să-şi dea acordul, şi îi blochează cartea verde. Este un caz suprarealist din Uniunea Europeană a anului 2015, care ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți părinții atrași de mirajul unui loc de muncă în străinătate pentru copilul lor, conform ProSport.

După ce a promovat bacalaureatul, sportiva a plecat în Olanda. „Voiam să o duc fie în Germania, fie în Olanda. Nu ştiam pe nimeni în Germania, aşa că am ales Olanda, fără să ştiu că handbalul e mai prost plătit acolo. Voiam ca Ionela să facă şi facultatea în străinătate”, a declarat tatăl fetei, care știa că sportivele trebuie să lucreze pentru a se întreține. „Da, cunoşteam acest amănunt. Eram de acord ca ea să lucreze, dar într-un loc de muncă nu foarte solicitant fizic”, a mai recunoscut tatăl Ionelei Gherman.

Tatăl fetei l-a contactat pe antrenorul român Alexandru Cunescu, care este antrenorul liderului VOC Amsterdam, însă clubul său nu avea nevoie de un inter stânga.

Sportiva a fost propusă celor de la Westfriesland SEW, iar în urma negocierilor, s-a stabilit ca fata să fie plătită cu 900 de euro pe lună.

Când a ajuns în Olanda, Ionela a început antrenamentele și a poza în tricoul clubului. „Nu am fost înregistrată acolo, nu aveam adresă de reşedinţă, cont de card, nici un act, nimic. Doar am semnat un contract de muncă. Era în olandeză şi era specificat unde stau, cât trebuie să plătesc pentru chirie. Scria despre condiţiile din fabrică, despre cazarea în casa cu polonezii. Mi s-a tradus în engleză ce scrie”, a povestit jucătoarea.

 „În casa cu polonezii am stat o săptămână. Cei de la club mi-au spus iniţial că o să mai fie o singură persoană în casă. Când l-am întrebat pe unul dintre bărbaţii aflaţi acolo, singurul care vorbea engleză, câte persoane suntem în casă, mi-a spus că şapte! Casa avea câteva camere. Am stat câteva zile cu încă o femeie în cameră şi după aceea a mai venit cineva şi stăteam 3 persoane în cameră. Mai erau 5 polonezi, bărbaţi. Aveam baia comună. A fost o experienţă neplăcută, deşi nu am avut probleme cu ei. Nu ne salutam. Ei lucrau în alte locuri, nu în fabrica unde lucram eu”, a mai declarat Ionela Gherman. „Am stat o săptămână în acea casă, apoi i-am spus tatălui meu că suntem trei persoane într-o cameră şi că nu mai pot să stau acolo. Le-am spus şi celor de la club că o să mă întorc în România, dar mi-au trimis mesaj înapoi: „Nu, nu pleca, cazează-te câteva nopţi la hotel că rezolvăm noi”, a continuat fata.

 Gerard Al, directorul lui Westfriesland SEW, a declarat că deși a fost o situație neplăcută, nu a durat mult: „Această situaţie a durat doar o zi. Până am reuşit să aranjăm să stea cu o familie foarte drăguţă unde era singura fată şi avea cameră separată”.

În timpul discuției, Gerard Al a mai adăugat câteva zile la perioada pe care Ionela a petrecut-o în acea casă. „Din cauză că a venit aici şi nu avea unde să stea, a trebuit să găsim foarte repede un loc unde să se cazeze. Acesta a fost, din nefericire, locul pe care l-aţi descris, unde locuiau prea mulţi oameni. Dar asta a fost doar pentru un weekend. După aceea, părinţii uneia dintre jucătoarea au avut o cameră pentru ea”,  a declarat Al.

German a semnat fără să știe un angajament cu firma olandeză Bakker Detachering BV, specializată în recrutarea muncitorilor polonezi dornici să lucreze în Olanda. „Ştiam că o să muncesc, dar nu ştiam ce o să fac. Nu mi-au spus. Mi-au zis că sunt încântaţi că au putut să-mi găsească repede un loc de muncă şi nu o să fie decât o chestie provizorie. Mi-a zis că o să dureze doar câteva zile, apoi îmi vor da ceva mult mai uşor”, spune handbalista, care însă s-a trezit într-o fabrică de dulciuri.

„La 7 fără un sfert dimineaţa eram la fabrică, la 7 începeam. La ora 16 terminam. La 7 seara aveam antrenament. Treceam pe acasă şi apoi la antrenament. Lucram de luni până vineri şi antrenamente făceam de 4 ori pe săptămână”, și-a prezentat fata programul solicitant, care a mai spus că era epuizată după 8 ore de stat în picioarele.

În timpul discuției cu ProSport, Gerard Al a mai declarat: „Am trimis o scrisoare de intenţie pentru a discuta cu familia şi cu ea despre cum o ajutăm să progreseze în viitor. În scrisoarea am precizat că vom încerca să-i găsim cea mai potrivită slujbă posibilă, dar pentru moment preşedintele nostru este în managementul unei fabrici… tot felul de lucruri…Pentru moment, căutăm o slujbă mai bună care să genereze nişte bani pentru ea”.

Conform spuselor lui Al, preşedintele clubului, Hans Huibers,are putere de decizie la fabrica de dulciuri Esbaco Bakkerij. Huibers este un cunoscut politician olandez, membru al partidului creştin-democrat.  Între 1989 şi 1994, preşedintele clubului de handbal Westfriesland a fost membru în Parlamentul olandez.

Apar și informații diferite în ceea ce privește locuința în care ionela a fost mutată. Gerard Al spune că tata a primit locuința părinților unei colege de echipă și că tatăl fetei a venit să verifice unde stă, în timp ce Ionela declară că statea într-o cameră care a fost magazin înainte și că nu avea nici pat în cameră.

Ionela trebuia să plătească și chirie familiei la care stătea, însă nu era plătită la locul de muncă. „Nu am luat banii în mână, i-am lăsat acolo că am zis să plătească suma pentru familia la care am stat. Salariile se plăteau o dată pe săptămână”, spune Ionela Gherman.

Gerard Al afirmă că „Aveam impresia că totul decurge cum trebuie până când, foarte surprinzător, Ionela a venit la mine într-o miercuri seară şi mi-a spus că nu poate să mai stea. Voia să se întoarcă în România. Problema care ne deranjează puţin este că am plătit 2.750 de euro către federaţia română transferul Ionelei. I-am plătit către EHF. Acum, când s-a întors în Olanda, mi-a zis că a găsit o echipă pentru care să joace. Noi îi dorim noroc, dar înţelegem că federaţia română nu vrea să ne dea înapoi banii. Asta ne deranjează”, în acest fel, Ionela este blocată de olandezi.

„Asta este viaţa, în ţară ce să faci? Vrei binele la copil, de aceea îl creşteam. Le-am ţinut 12 ani în handbal, că sunt două surori, au luat nişte medalii de aur în handbalul românesc, nu au fost oricine. Toţi părinţii vor binele copiilor”, a fost declarația tatălui sportivei.