NAUM către GICĂ HAGI: ‘Nu am trait același comunism! Gică, poporul murea de foame..

Jurnalistul Radu Naum descrie într-un material adresat lui Gheorghe Hagi cele două Românii care au separat în timpul regimului Comunist viața marilor legende ale fotbalului românesc, privilegiate de sistem, de viața oamenilor de rând care mureau de foame.

“Da, Gică, am crescut şi ne-am format, şi tu, şi eu, şi mulţi alţii în comunism. Dar lasă-mă să-ţi spun ferm: nu am trăit acelaşi comunism! Noi, „nefotbaliştii”, oamenii care nu reprezentau ţara cu un tricou galben pe ei, dar care ar fi vrut să o reprezinte în toate lucrurile mici care fac mare o ţară, nu am trăit în acelaşi sistem, că tot vorbeşti despre sistem, ca tine, ca voi. Nu e niciun reproş, e o constatare.

Tu ţi-ai putut exercita deplin pasiunea. Tu, în felul tău, pe drumul tău, ai fost un om liber. De ce? Pentru că aşa a decis „sistemul”. România de atunci „se dădea mare” în lume cu tine, cu Nadia, cu Năstase, cu Ivan, cu legiunile de gimnaste. Eraţi vârfurile unei politici de stat, unde sportul şi agricultura primeau acelaşi ordin: cât mai mulţi campioni şi coceni la hectar! Ai dreptate, lucrurile erau bine organizate. Şi în sport, spre deosebire de minciunile economice, nu se putea raporta mai mult că era la vedere. Voi aţi trăit un mic capitalism. Bravo vouă!”, scrie Radu Naum într-un material pdublicat pe gsp.ro.

El face referire la viața grea pe care au trăit-o “nefotbaliștii” într-o țară cu o populație de prizonieri.

“Noi, ceilalţi, am trăit în socialism. Şi am trăit greu. Nu pentru că nu prea mai aveam ce mânca, nu pentru că ni se lua curentul inclusiv în timpul meciurilor voastre, nu pentru că munceam o viaţă pentru echivalentul a ceea ce fotbaliştii puteau aduce, în video-uri sau casete, din câteva deplasări în străinătate, ci pentru că nu puteam, spre deosebire de voi, să ne trăim pasiunea şi să trăim liberi.

Scriitorii nu mai puteau scrie, arhitecţii nu mai putea proiecta, istoricii nu mai puteau profesa, cercetătorii nu mai puteau cerceta. Să ştii că amputaţii spiritual ai acelor vremuri şi-au iubit şi ei ţara. Doar că, spre deosebire de relaţia cu voi, ţara nu i-a iubit înapoi. Iar ei, în vreme ce voi eraţi mângâiaţi de luminile reflectoarelor, au rămas singuri în beznă. Şi încă mai rătăcesc azi.

Gică, o ţară nu e doar un teren de fotbal cu două porţi! Voi, tu, aţi văzut prin mai multe perdele ruina sistemului. Iar acum te întrebi de ce ţara nu performează?

Pentru că ţara a fost învăţată că nu mai e o ţară, ci o populaţie de prizonieri. Din când în când acestor deţinuţi li se îngăduia să asiste la câte o reprezentaţie, să se simtă fericiţi pentru o o oră şi jumătate atunci când voi, tu, jucaţi (şi) pentru noi. Şi pentru asta mulţi vă suntem în veci recunoscători. Dar asta nu schimbă cu nimic realitatea.

Obişnuiţi cu ovaţiile din vremurile când voi eraţi, pentru cei mulţi, singura fereastră care dădea către cer din imensa celulă comună, aţi continuat să credeţi că va fi business as usual când uşile închisorii s-au deschis. Şi o vreme, din inerţie, a fost”, a mai scris jurnalistul.