Mihai Brestyan, antrenorul care i-a ”furat” medalia lui Ponor, consideră românii ”îmbâcsiți” mental și ”blazați”

Timişoreanul Mihai Brestyan (Breștian), unul dintre cei cinci antrenori ai naţionalei SUA și cel din cauza căruia Cătălina Ponor a pierdut medalia de bronz de la bârnă, a plecat legal din România în 1985 și a ajuns să-I considere pe cei de acasă ”îmbâcsiți” și ”blazați.”

Brestyan s-a stabilit în America în 1996, unde a activat ca antrenor la federație, apoi și-a deschis propria sală.

”Am activat câţiva ani, în doi ani am ajuns antrenor în federaţie, apoi mi-am deschis propria sală în Massachusetts, în 2000. Am luat bani de la bancă şi am început afacerea. Au venit şi rezultatele. În 2010 am dat-o pe campioana mondială de la sărituri, Alicia Sacramone. Este sportiva cu cele mai multe medalii pentru America la gimnastică, are 10 în total, între 2005 şi 2010. În 2007 am avut cele mai multe gimnaste la lot. Acum o am pe Aly Raisman” a spus Brestyan pentru Evenimentul Zilei.

Brestyan explică faptul că antrenorii își rotunjesc fondurile tocmai prin sălile private de gimnastică, pentru că nu primesc bani de la stat, și că din acele săli se aleg sportivii pentru lotul național.

Din cuvintele antrenorului, ceea ce au americanii de admirat este rigurozitatea și seriozitatea americanilor.

”Dacă eşti leneş în America, mori de foame! Nu-ţi dă nimeni nimic pe degeaba. Dar America te lasă să faci ceva. Eu ajung primul la sală şi sting ultimul lumina. Câte 10-12, chiar 14 ore pe zi ca stăpân de sală. La început am curăţat WC-uri, iar acum, dimineaţa, la ora 7, dau cu aspiratorul în sală! Şi acum spăl WC-uri, dacă nu găsesc pe nimeni să le spele! Fiecare serviciu costă în America, aşa că trebuie să te descurci, nu să fii comod! Ştiţi la ce oră se trezeşte Bela Karoly? La 5! Se culcă la ora 22.30. Şi are 69 de ani. Iar Martha, soţia lui, coordonează toate loturile şi stă în sală câte 6-7 ore zilnic. E angajata federaţiei. În rest, noi, ceilalţi antrenori, nu primim bani de la stat. Munca noastră este la cluburi” explică Brestyan.

 Cât despre ceea ce a lăsat acasă, nu prea are cuvinte de laudă.

”Nu mai am pe nimeni acolo din familie. Situaţia socială este însă dificilă. E greu, oamenii n-au unde să lucreze, se duce totul la vale. Nu mi-a plăcut cum se vorbea pe stradă, jargonul. Este însă o schimbare mare în România. Tinerii au gadgeturi, au internet, sunt liberi, dar parcă sunt puţin mohorâţi. Sunt necăjiţi! Îmbâcsiţi! Din punct de vedere mental vorbesc. Cei de vârsta mea sunt blazaţi şi condamnaţi acolo, eu sunt activ în America, la 59 de ani. Şi noi suntem obosiţi, dar din alte motive. De exemplu, după Olimpiadă, vom profita de apariţiile la televizor, ne facem reclamă prin ziare, copiii se uită ca la Dumnezeu! Vor să intre în sala de gimnastică. Astfel, prin ceea ce faci în America, te trezeşti dimineaţă cu dorinţa de a face şi mai bine. Aşa merge treaba acolo!” a declarat antrenorul.