Ciclista germană Kristina Vogel a făcut dezvăluiri şocante despre teribila accidentare care i-a dat viaţa peste cap. a lăsat-o paralizată paralizată de la piept în jos.
Pe 26 iunie 2018, pe velodromul din Cottbus, ciclista s-a izbit într-un ciclist danez care făcea probe pentru start. Într-o curbă rapidă, la 60km/h, amândoi au fost aruncați pe parchet. Danezul nu a avut nimic și nu se știe deocamdată dacă e vinovat cu ceva.
Kristina, în schimb, a rămas paralizată de la piept în jos și și-a resetat viața.
După anunțul paraliziei, care a venit în urmă cu câteva zile, publicaţia Der Spiegel a realizat un interviu cu ciclista.
„Mă antrenam împreună cu Pauline Grabosch, făceam câteva sprinturi, ea era în fața mea și amândouă eram în poziție aerodinamică. Apoi ea s-a dat la o parte și am trecut eu in față. Și pe urmă totul s-a întunecat. Întuneric adânc. Următoarea amintire este când mi-am recăpătat conștiența pe velodrom (…)
Am văzut că toată lumea aleargă către mine. Atunci mi-am dat seama că a fost o căzătură gravă. Și apoi am simțit presiunea. O presiune imensă. Tot trupul mi s-a umflat. Aveam impresia că mă strânge totul, dar în special pantofii de concurs. Sunt făcuți ca să fie perfecți ca mărime pentru a mări transferul de putere în pedale. Dar le-am strigat: ‘Dați-mi pantofii jos, repede, dați-mi repede pantofii jos’. A durat puțin, fiindcă au un sistem de prindere complicat. Și am văzut pe cineva că pleacă cu ei. Dar eu nu am simțit că i-ar fi dat jos. Mi-a devenit clar, asta era. Acum sunt paraplegic, nu voi mai merge niciodată”, a mărturisit Kristina Vogel, potrivit premium.gsp.ro.
(Foto: gsp.ro)
„Mă durea oribil. Mama și Michael, partenerul meu, erau acolo. Nu avea nimeni voie să mă atingă, nici măcar să mă țină de mână sau să îmi mângâie părul. Nici nu pot să descriu. Mi-au zis imediat că sunt paralizată. Dar știam asta deja”, a povestit ciclista despre momentul în care s-a trezit la spital.
Aceasta mai spune că, în unele momente, chiar a simţit că moare.
„A trebuit să lupt mai mult decât am luptat în primele două săptămâni. Pentru supraviețuire. Am avut o a doua operație și un caz violent de pneumonie și a trebuit să fiu pusă într-o comă artificială pentru câteva zile. Am suferit oribil – nu am cuvinte să descriu. Doctorii au avut multe probleme cu analgezicele, fiindcă trupul meu absorbea medicamentele ca un burete. Dar nici nu puteau să îmi dea prea multe, fiindcă îmi paralizau plămânii. În unele momente, chiar am crezut că mor. Dar mi-am zis: nu ceda acum. Trebuie să continui (începe să plângă și își șterge lacrimile cu degetul, n.r.). Îmi cer scuze, nu plâng de obicei”, a mai declarat, în interviu, Vogel.
Ea se află acum internată în spital şi îşi propune să-l părăsească până la finalul anului.
„Trebuie să fiu capabilă să am grijă de mine. Să pot să mă îmbrac singură și să controlez scaunul cu rotile, de exemplu. Mi-am rearanjat casa, ca să fac față, să am bucătărie, baie etc. Cel mai oribil lucru pentru mine este să depind de altcineva”, a mai spus Kristina.