Toată lumea știe cum e când te așezi la o masă de cărți sau când dai prima dată cu zarul, sperând că poate, de data asta, norocul ți se lipește de mână. Pentru unii, jocurile de noroc sunt doar o fază pasageră, pentru alții devin o parte importantă din viața de zi cu zi. Până la urmă, adrenalina și emoția pe care le simți atunci când pui un pariu sau când tragi de maneta unui aparat nu se compară cu multe alte senzații. În România, există o pasiune uriașă pentru distracția asta plină de suspans și nimeni nu pare să se sature de ea.
Adevărul e că, pe lângă clasicele bilete la pariuri sportive sau nopțile petrecute în fața mesei de ruletă, mulți români caută tot felul de variante care să-i facă să simtă fiorul ăla de moment zero fără să fie nevoiți să bage mâna în buzunar prea adânc. Și uite așa a apărut și interesul pentru păcănele fără depunere, pentru că, sincer, cui nu i-ar plăcea să-și încerce norocul fără grija banilor pierduți? Ca să înțelegem mai bine de unde vine tot hype-ul ăsta și cum s-a ajuns aici, hai să aruncăm o privire prin istorie și să vedem cum diferite culturi au dezvoltat propriile lor versiuni de jocuri de noroc.
Dacă ne uităm înapoi la civilizațiile antice, vedem cum oamenii și-au pus mereu speranța în zaruri, bilete și tot felul de obiecte care să le decidă soarta. În Grecia Antică, filosofi celebri se contraziceau în privința moralității jocurilor de noroc, dar asta nu îi împiedica pe soldați să se distreze cu o partidă de knucklebones (o variantă veche de zaruri) între două bătălii. Și uite-așa, chiar și războinicii ajungeau să-și încerce norocul, poate din plictiseală sau poate ca să-și testeze norocul înainte de o luptă adevărată.
În Roma Antică, distracția asta era și mai accentuată. Unii jucau la zaruri pe sume importante, iar împărații ofereau, în cadrul festivalurilor, tot felul de premii și pariuri publice. Evident că biserica acelor vremuri nu vedea cu ochi buni obiceiul, dar nici n-a reușit să-l oprească. Spre Evul Mediu, jocurile de noroc s-au amestecat și cu tot soiul de evenimente politice. Războinicii în pauză aruncau zarurile, nobilii organizau turnee și se distrau cu pariurile, iar oamenii de rând găseau mai mereu o modalitate să pună la bătaie ce aveau prin buzunare – fie boabe de fasole, fie niște monede prăfuite.
Pe atunci, era mai mult decât o simplă distracție: jocul de noroc devenea un prilej să îți testezi șansa, să te lauzi cu abilitățile de a citi adversarii și să-ți arăți curajul. De-a lungul timpului, a devenit o chestie de prestigiu în unele părți ale lumii și s-a transformat dintr-o ocupație pentru cei simpli, în distracția de seamă a curților regale. Era un mod să-ți etalezi puterea și să-ți faci relații. Iar asta a deschis calea pentru dezvoltarea diferitelor tipuri de jocuri, pornind de la zaruri până la primele forme de cărți.
În plus, rolul jocurilor de noroc nu se oprea la divertisment: în multe culturi, cu ajutorul lor, se rezolvau conflicte sau se decideau lucruri importante. Asta poate suna ciudat pentru urechile noastre moderne, dar atunci, zarul, cartea sau bățul de tragere erau tot atâtea instrumente prin care oamenii căutau să afle voința zeilor ori să scape de discuții interminabile. Dacă aveai un conflict pe un petic de pământ, se întâmpla să-l decizi printr-o tragere la sorți. Pragmatic, nu?
Prin Asia, treaba e cât se poate de serioasă când vine vorba de jocurile de noroc. În China, tradiția asta e atât de veche, încât e aproape imposibil să găsești un oraș sau un sat unde să nu fi existat un joc specific. Mahjong, de pildă, e mult mai mult decât un simplu joc de societate. Pentru mulți chinezi, e o adevărată artă să aranjeze piesele și să memoreze combinațiile. În plus, există tot felul de credințe populare despre ce zi e norocoasă pentru a juca, ce culoare să porți și chiar la ce oră să-ți începi partida ca să-ți meargă bine. Și, culmea, dacă nu se lasă cu ceva bani mizați pe masă, parcă nu mai are același farmec.
Tot în Asia, să luăm exemplu Japoniei, unde pachinko a ajuns fenomen național. Pachinko, un soi de aparat vertical care seamănă cu un flipper, a cucerit inimile a milioane de japonezi. Practic, bagi bilele, tragi maneta și speri să cadă unde trebuie pentru a prinde premiile. Chiar dacă au apărut tot felul de reguli și restricții, pachinko rămâne o distracție majoră și un element de cultură pop. E atât de răspândit, încât există străzi întregi pline de săli de pachinko, iar mulți tineri îl învață încă din adolescență.
Dacă ne mutăm spre Europa, aici avem o tradiție a jocurilor de cărți pe care n-o poți ignora. Italia se laudă cu faptul că ar fi locul de unde provin primele cărți de joc moderne, iar Franța a rafinat treaba asta cu pachetul standard de 52 de cărți. Și cum popoarele europene sunt experte în a face schimb de idei și de produse, jocul de cărți s-a răspândit dintr-un colț în altul al continentului. Așa s-a născut Baccarat, despre care se spune că era preferat de nobilimea franceză, dar și Blackjack-ul, care a devenit popular în Statele Unite și, mai apoi, în lume.
Ajungând în America, dacă e să vorbim despre Statele Unite, e imposibil să nu ne sară în minte imaginea faimosului Las Vegas, unde toată lumea vrea să dea lovitura. Acolo, jocurile de noroc sunt duse la nivel de spectacol: lumini, fântâni dansatoare, spectacole scumpe și tot ce-ți poți imagina pentru a atrage turiști. Și, în timp ce unii vin să se plimbe și să facă poze, majoritatea vin pentru ruletă, poker și slot machines, sperând să se îmbogățească peste noapte. Mai la sud, în America Latină, există o pasiune uriașă pentru pariurile sportive și loterii, iar oamenii găsesc mereu ocazia să-și încerce șansa, fie că vorbim de fotbal, lupte cu cocoși sau chiar curse de cai.
E clar că jocurile de noroc au trecut prin atâtea transformări și au devenit parte din viața de zi cu zi pentru un număr uriaș de oameni. Fie că preferi să-ți pui speranța într-un zar, să tragi la cărți sau să apeși un buton colorat, te prinde ușor gustul adrenalinei și te lași purtat de valul emoțiilor. Important e să o faci cu o doză de responsabilitate și să nu uiți că norocul se arată uneori, dar nu te așteaptă toată ziua cu brațele deschise.