Fotbal-ul în Europa – tradiții regionale
Fotbal-ul este un sport extrem de popular, dar știm foarte bine că bazele lui au fost puse în Europa, mai exact în Anglia. Anglia și Scoția au avut primele ligi, dar cluburi au apărut în majoritatea națiunilor europene în anii 1890 și 1900, permițând acestor națiuni să-și întemeieze propriile ligi.
Mulți jucători profesioniști scoțieni au migrat în sud pentru a se alătura cluburilor engleze, introducând jucătorilor și publicului englez abilități mai avansate de joc cu mingea și beneficiile muncii în echipă. Până în cel de-al Doilea Război Mondial, britanicii au continuat să influențeze dezvoltarea fotbalului prin turneele regulate ale cluburilor în străinătate și prin carierele de antrenor Cale foștilor jucători. Scoțienii itineranți au fost deosebit de proeminenți în Europa centrală.
Fotbalul înainte de cel de-al Doilea Război Mondial
Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, echipele italiene, austriece, elvețiene și maghiare au apărut ca oponenți deosebit de puternici pentru britanici. În anii 1930, cluburile italiene și echipa națională a Italiei au recrutat jucători de mare calibru din America de Sud (în principal Argentina și Uruguay), susținând adesea că aceștia erau în esență de naționalitate italiană.
În 1950, Anglia a pierdut în fața Statelor Unite la finala Cupei Mondiale din Brazilia. Cele mai devastatoare au fost mai târziu, pierderile zdrobitoare în fața Ungariei. În anii 1950 și ’60, cluburile italiene și spaniole au fost cele mai active în recrutarea jucătorilor străini de top.
Fotbalul european a reflectat, de asemenea, schimbările politice, economice și culturale mai ample ale timpurilor moderne. Naționalismul sporit și xenofobia au pătruns în meciuri, adesea ca un prevestitor al ostilităților viitoare.
Fotbalul după cel de-al Doilea Război Mondial
Boom-ul fotbalului de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost martorul unor mulțimi masive, bine comportate, care au coincis cu trecerea Europei de la război la proiecte de reconstrucție și un internaționalism mai mare. Mai recent, rasismul a devenit o caracteristică mai proeminentă a fotbalului, în special în anii 1970 și începutul anilor 1980, când mulți antrenori au proiectat stereotipuri negative asupra jucătorilor de culoare iar autoritățile din fotbal nu au reușit să contracareze incidentele rasiste la jocuri.
Forțele dominante în fotbalul național european au fost Germania, Italia și, în ultimul rând, Franța echipele lor naționale au câștigat un total de șapte Cupe Mondiale și șase Campionate Europene, așa cum poți afla de pe onlinesportfogadás.com.
Succesul în fotbalul de club s-a bazat în mare parte pe recrutarea celor mai importanți jucători ai lumii, în special de către părțile italiene și spaniole. De la sfârșitul anilor 1980, fotbalul european de top a generat venituri financiare tot mai mari din prețuri mai mari ale biletelor, vânzări de mărfuri, sponsorizări, publicitate și, în special, contracte de televiziune.