Francezii au ajuns în România pentru optimile Euro 2020, fază în care vor întâlni naţionala Elveţiei, și s-au arătat nemulțumiți încă de când au aterizat la Bucureşti. Și se pare că nu doar jucătorii sunt supărați. Nici suporterii și jurnaliștii nu sunt entuziasmați din cale afară.
„Ne aşteptam ca preţurile pentru biltele de avion să crească, este normal, dar nu mai există nicio limită. Preţurile au ajuns la 500 de euro pentru un bilet, în mod normal ar fi de cinci ori mai ieftin să ajungi la Bucureşti. Mai mult decât atât, ar trebui să facem o escală la Varşovia, de 40 de minute, unde riscăm să pierdem avionul”, s-a plâns unul dintre liderii de galerie, potrivit Le Parisien.
Acesta s-a plâns și de lipsa unei planificări și de condițiile generate de pandemie: „Nu ştim exact care sunt condiţiile din România, cât de sigur este să facem această deplasare, pentru că este posibil să intrăm în carantină la revenirea în ţară. Acest EURO a devenit un coşmar pentru suporteri. Dacă vom ajunge în semifinale, deplasarea în Anglia va fi de asemenea aproape imposibilă, pentru că acolo nu poţi evita carantina”.
Adevărul notează că jurnaliştii francezi sosiți în România au remarcat lipsa atmosferei unei competiţii majore, precum și faptul că jucătorii francezi au fost cazați la un hotel din centrul Bucureștiului, zonă foarte aglomerată, deși ei au nevoie de odihnă și liniște.
În L’Equipe, un articol sub semnătura lui Hugo Delom, sunt aduse numeroase critici Bucureștiului.
„Aici e un mic Paris. Totuşi, în afara unei replici a Arcului de Triumf, nu e chiar evident. Bucureştiul e un oraş eterogen, cu un mozaic de cartiere foarte diferite. E dificil să găseşti puncte comune între festivul Lipscani, împrejurimile şic ale parcului Herăstrău şi aceste serii de blocuri lungi, albe sau gri”, notează acesta.
Delom remarcă și el că în Capitala României nu se simte spiritul competiției: „Euro? Doar panourile albastre demonstrează existenţa competiţiei. Trebuie să fii creativ pentru a detecta o formă de efervescenţă. Steagurile naţionale flutură peste tot. Şi, pe măsură ce ne apropiem de Palatul Parlamentului, sentimentul de a nu vedea decât aceste benzi, albastru, galben şi roşu, se întăreşte”.