Cine joacă la pariuri sportive știe foarte bine că e imposibil ca toate biletele să fie câștigătoare. Există și serii negative, iar acesta este momentul de cotitură din activitatea oricărui parior, în care se face diferența între cei puternici și cei care intră în categoria pierzătorilor.
Cei mai mulți se enervează și măresc miza pentru a recupera pierderile. Dacă nu le iese, ajung să pună întreg bugetul pe un singur bilet, acest gest reprezentând ultima fază a jucatului la recuperare. Este posibil să le reușească o dată sau de două ori, dar a treia oară vor pierde toți banii din cont, întrucât nu mai au luciditatea necesară să găsească pronosticul cu cele mai mari șanse de câștig.
Nici măcar pariorii profesioniști nu pot evita perioadele slabe, dar ei nu au nicio problemă să treacă peste ele. O fac pentru că au încredere în forțele proprii și știu că este doar o perioadă pasageră. Având o disciplină de fier, ei respectă principiile managementului banilor indiferent de numărul de pariuri pierdute anterior. Cu alte cuvinte, raportează mereu miza la risc, nu pariază mai mulți bani doar în ideea că trebuie să recupereze cât mai repede ce au pierdut.
În fața eșecului, un parior profesionist este răbdător și „rece”. El știe că această activitate este una „de cursă lungă”. Chiar se poate face o asemănare între pariori și o echipă de fotbal. Se întâmplă ca și echipele puternice să aibă o serie de eșecuri pe parcursul unui campionat, dar, la finalul sezonului, ele sunt acolo, pe primele locuri.
Atitudinea unui jucător la pariuri în fața eșecului trebuie să fie exact ca aceea a unui sportiv: „ai pierdut, continuă. Ai câștigat, continuă. Urmează un alt meci”. Așa cum nu se face „nuntă” după un bilet câștigat, nu trebuie să se facă nici „înmormântare” după unul pierdut.
În același timp, fiecare trebuie să își asume eșecul. Dacă sunt căutați vinovați în alte părți, sunt toate șansele ca seria nefastă să se prelungească. Sunt unii care dau vina pe starea terenului sau pe arbitri (a dat vina pe arbitri este sport național, chiar internațional). Apropo de genul de jucător care nu se consideră niciodată vinovat pentru biletele pierdute, psihologii au descoperit și alte tipologii de pariori, în funcție de atitudinea față de eșec.
Am vorbit deja despre pariorul nervos. El nu poate accepta că a pierdut bani și încearcă să îi recupereze cât mai rapid, jucând la recuperare. Mai există și persoane care își promit să nu mai joace niciodată la pariuri, pentru că satură să se tot enerveze. Mai devreme sau mai târziu, ale își realimentează contul și o iau de la capăt.
Primul pas pentru a avea o atitudine corectă vizavi de pariuri este acceptarea acestui hobby așa cum este el, cu urcușuri și cu coborâșuri. Este recomandată o abordare „realistă” a activității, care presupune conștientizarea și îndreptarea greșelilor pe termen lung. Acest lucru se poate realiza prin ținerea unui jurnal de parior, în care jucătorul poate noteze chiar și stările prin care trece, nu numai biletele plasate. Scrisul este o formă de eliberare și de reglare a energiilor.
În cazul în care simt că nu își pot controla emoțiile, cel mai bine este ca pariorii aflați în pasă proastă să ia o pauză. Până la urmă, nu au semnat un contract cu agenția prin care s-au obligat să pună bilete zi de zi.