Cristian Chivu și-a reziliat contractul cu Internazionale Milano și se retrage din activitate (FOTO)

Fundașul Cristian Chivu și-a reziliat contractul cu Internazionale MIlano pe cale amiabilă, potrivit site-ului oficial al grupării.

„Şapte sezoane de neuitat, încununate de succese, de victorii, dar şi zile dramatice însă care au fost depăşite. Inter şi Cristian Chivu au avut o relaţie care a mers dincolo de teren şi aspectul profesional. Clubul îi mulţumeşte din suflet lui Cristian pentru că a fost protagonistul, cu mare putere şi loialitate, unor ani care mereu vor fi aminţiti ca fiind printre cei mai glorioşi în istoria nerazzurra. Internazionale Milano îi transmite mulţumiri lui şi minunatei sale familii”, scrie Inter MIlano.

În august 2012, CHivu s-a accidentat la un deget de la piciorul drept,  fiind operat de atunci de patru ori, ultima dată în Statele Unite ale Americii, în februarie. Chivu nu a mai jucat niciun meci din mai 2013.

La 31 ianuarie, fostul impresar Victor Becali anunţa că fostul căpitan al echipei naţionale Cristian Chivu îşi va rezilia contractul cu Internazionale Milano şi se va retrage din activitatea de fotbalist profesionist.

Chivu, 33 de ani, se afla sub contract cu Inter Milano din iulie 2007. Cu Internazionale Milano a câştigat campionatul Italiei (2007/2008, 2008/2009, 2009/2010), Cupa Italiei (2009/2010, 2010/2011), dar şi Liga Campionilor (în sezonul 2009/2010), când „nerrazzuri” erau antrenaţi de portughezul Jose Mourinho.

Totodată, Cristian Chivu şi-a anunţat retragerea din activitate, într-un mesaj pe Facebook, în care spune că a intrat în lumea fotbalului ca un visător cu multe ambiţii şi o părăseşte cu câteva fire albe, jucătorul aducându-i totodată un omagiu tatălui său, care ar trebui să fie mândru de el.

Mesajul lui Chivu postat pe rețeaua de socializare:

„This is it! And more to come!

Sunt trist şi fericit, râd şi plâng totodată şi mă încearca un sentiment de satisfacţie pe care nu-l pot descrie în cuvinte. Fotbalul mi-a oferit ceva ce îmi va servi toată viaţa. M-a învăţat ce înseamnă pasiunea, ce reprezintă curajul, sacrificiul. Toate astea sunt o punte între visuri şi realitate. Ştiu cine sunt, ce sunt, ce am făcut, cum am facut şi vă pot spune …că a fost o călătorie plină de provocări. O călătorie în care nu am renunţat la visuri, nu am abandonat lupta cu provocările pe care destinul mi le-a aşternut în cale. Le-am înfruntat plin de convingere că voi voi reuşi, ca voi trece mai departe, că într-o zi îmi voi privi copiii şi cu o îmbrăţisare îmi vor mulţumi. Atât şi nimic mai mult.

Mulţumesc părinţilor mei pentru educaţia pe care mi-au oferit-o. Acum 24 de ani am început o călătorie motivat de o persoană care mi-a fost model şi sursă de inspiraţie. Ne-a părăsit opt ani mai târziu şi am crezut că pentru mine totul s-a terminat. Aveam 17 ani. A fost tatăl, antrenorul, prietenul şi cel mai mare critic al meu.

Este prima persoană căreia vreau să-i mulţumesc pentru că în toţi aceşti ani l-am simţit lângă mine mereu. Am încercat să fiu ca el, să fiu demn, curajos, ambiţios, corect aşa cum m-a învaţat. Înainte de a fi ceva, am încercat sa fiu OM. Aş fi avut nevoie de tată mai mult decât cineva şi-ar putea imagina, decât, probabil, s-a gândit el în scurta noastră călătorie prin această lume.

Mulţumesc tuturor antrenorilor cu care am început, celor cu care am colaborat de-a lungul timpului şi despre care pot spune că au fost o sursă de inspiraţie continuă pentru mine.

Mulţumesc cluburilor la care am activat pentru că au avut încredere în mine şi pentru că mi-au oferit posibilitatea de a creşte în ţări şi în oraşe diferite învăţând să devin o persoană mai bună. Mulţumesc tuturor suporterilor de la echipele la care am activat pentru că fără susţinerea şi fără pasiunea lor fără margini, succesele noastre nu ar fi fost posibile. Am respectat şi onorat istoria şi tradiţia clubului pentru care activam.

Mulţumesc staff-ului medical, doctori, fizioterapeuţi, pentru sprijinul lor moral, pentru înţelegerea pe care au avut-o în ceea ce mă priveşte, pentru că m-au suportat, dat fiind faptul că am fost un record-man al accidentarilor. Dacă îmi permiteţi şi sper că mă înţelegeţi, vreau să-i mulţumesc în special medicului şi prietenului meu, Franco Combi. Fără el nu aveam onoarea de a scrie aceste rânduri.

Mulţumesc tuturor celor care nu apar în faţă, dar care au un rol important în bunul mers al unei echipe de fotbal, oameni apropiaţi, cu care interacţionam zi de zi, şi care încercau să ne facă toate mofturile: magazioneri, bucătari şi tot persoanlul de întreţinere. Cu respect, admiraţie şi în loc de „Bonjour” rămâne „Au revoir”.

Am cunoscut mulţi fotbalişti în toţi aceşti ani, le mulţumesc tuturor pentru respectul pe care mi l-au oferit şi vreau să îi asigur că a fost o onoare pentru mine să le fiu coleg, partener de luptă şi să împărţim înfrângerile şi victoriile. Veţi rămâne în inima mea pentru totdeauna. Vestiarul îmi va lipsi cel mai mult

Nu în ultimul rând, vreau să-i multumesc soţiei mele, Adelina. A renunţat la visurile ei pentru a fi alături de mine, am crescut împreună printre străini şi am depăsit momente grele. Ea este cea care m-a susţinut şi inteles în cele mai grele momente, mi-a oferit dragoste, linişte şi familia la care am visat. Le mulţumesc fetelor mele, Anastasia şi Natalia, care au avut grijă să nu fiu niciodată trist şi să uit de orice supărare. Ele trei sunt mai presus de orice satisfacţie profesională pe care am avut-o sau o voi avea în viaţă.

Am intrat în această lume tânăr, în linişte, visător şi plin de ambiţie şi ies cu ceva fire albe, multe cicatrici şi cu convingerea că inima mea e la locul ei chiar, daca am pus-o de fiecare dată la dispoziţia echipelor la care am jucat. Tată, sper ca eşti mândru de omul care am devenit. Este sfârşitul unei călătorii… şi începutul, pentru restul vieţii mele!!!”.