Jurnalista Christie Blatchford atrage atenția, într-un articol publicat pe site-ul nationalpost.com, asupra unei probleme compexe a lumii moderne care a ieșit la iveală la ediția din acest an a Jocurilor Olimpice.
Aceasta a adus discuție cursa feminină de 800 de metri, câștigată de atleta sud-africană Caster Semenya, urmată, pe locurile doi și trei, de Francine Niyonsaba din Burundi și Margaret Wambui din Kenya. Rezultatele obținute de cele trei sportive au fost umbrite de reacțiile apărute în spațiul public prin care se vorbea despre nivelul crescut de testosteron din organismul acestora.
Subiectul controversat a fost discutat pe larg în presă, atletele fiind descrise drept persoane ”intersex”.
Atleta britanică Lynsey Sharp a declarat, în acest context, că ”toată lumea poate vedea că este vorba despre două curse separate”, afirmație susținută de semnatara articolului.
Sharp, Marina Arzamasava din Belarus, Kate Grace din SUA, poloneza Joanna Jozwik și canadianca Melissa Bishop arătau ca și cum participau la o cursă separată de cea la care participau cele trei alergătoare de pe continentul african, arată Christie Blatchford.
Astfel, se pune întrebarea ce fel de avantaje au atletele de pe urma nivelului ridicat de testosteron. Curtea de Arbitraj a ajuns la concluzia că răspunsul este departe de a fi unul concludent, în acest moment neexistând dovezi suficiente care să arate că există un anumit avantaj de care beneficiază alergătoarele aflate în această situație.