”Am plecat de lângă părinți de la 12 ani ca să fac sport. Ce puteam sacrifica mai mult?” Judoka Corina Căprioriu își descrie primele senzații după ce a plecat fără medalie de pe tatami la Rio

Vicecampioana olimpică de la Londra, judoka Corina Căprioriu se declară dezamăgită că la final de carieră nua reușit să mai obțină o medalie la Rio.

La finalul meciului cu portugheza Telma Monteiro, corina a plâns pe tatami sub privirile a spectatorilor și milioanelor de telespectatori.

“Nu am plâns ca să impresionez pe cineva. Pur și simplu, mi-am dorit atât de mult o medalie”, a declarat aceasta într-un interviu cu jurnalistul Cătălin Tolontan.

Un sportiv muncește ani de zile pentru cele câteva minute în care se prezintă în fața arbitrilor. Dar nu întotdeauna socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg. La fel i s-a întâmplat și Corinei Căprioriu. Un o secundă de neatenție a costat-o cea mai râvnită medalie din cariera unui sportiv, cea olimpică.

“Îmi pare rău, mie îmi pare cel mai rău. Dar ce mai puteam face decât să petrec o viață de tatami?!

Păi, gândiți-vă cât a durat pentru mine acest efort și obișnuința antrenamentelor și canonamentelor de 11 luni pe an. Am plecat de lângă părințide la 12 ani ca să fac sport. Apoi, am ajuns înloturile naționale.

Am de 12 ani o relație de la distanță din cauza cantonamentelor. Nu mă plâng, ați vrut să știți cum arată viața noastră”, a spus judoka.

Iubitul Corinei este luptătorul Ștefan Gheorghiță, locul 4 la JO de la Beijing.

Cu privire la ce va face în viitor, Corina spune scurt “nu știu”.

“Eu sunt o luptătoare, îmi plac competițiile și-mi place să fac antrenamente și să mă simt sfârșită la finalul lor. Pentru că astfel simt că m-am întrecut pe mine.O fi de la adrenalină, nu știu, dar după ce trec de acel punct mort îmi vine mereu să revin în acea stare”, a mai declarat judoka.