Tribunalul București spune că numele străzii Mircea Vulcănescu trebuie schimbat. Judecătorul: Vulcănescu a participat la problema finanțării armatei germane

Consiliul General și Primăria Capitalei trebuie să schimbe denumirea străzii „Mircea Vulcănescu” din Sectorul 2, a stabilit Tribunalul București, printr-o decizie care nu este definitivă, în contextul acțiunii inițiate de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, potrivit Libertatea.

Strada poartă numele lui Mircea Vulcănescu din 1993

Strada a primit numele în 1993, prin dispoziția primarului general de la vremea respectivă, însă Institutul Elie Wiesel susține că „Mircea Vulcănescu este vinovat de crime de război și conform dispozițiilor OUG nr. 31/2002 este interzisă promovarea în spațiul public a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”, precum și că „este, de asemenea, interzisă în mod expres ridicarea sau menținerea în spațiul public a unor statui ale acestor persoane, precum și denumirea unor străzi cu nume de persoane vinovate de astfel de crime”.

Tribunalul București a pronunțat hotărârea pe 3 octombrie 2024, dar nu este definitivă. Institutul Elie Wiesel ceruse instanței să dispună și demolarea bustului lui Mircea Vulcănescu din Parcul Sfântul Ștefan, însă cererea a fost respinsă, întrucât organizația ar fi trebuit să se îndrepte cu acțiunea împotriva administrației din Sectorul 2, nu a celei generale.

În octombrie 2022, un grup de consilieri generali inițiase un proiect de hotărâre pentru a schimba denumirea străzii, însă comisia de atribuire de denumiri din cadrul Prefecturii a dat aviz nefavorabil, spunând că Mircea Vulcănescu nu se încadrează în definiția persoanelor vinovate de genocid contra umanității și crime de război în sensul definit de OUG 21/2002.

Ce a spus judecătorul de la Tribunalul București

Deși Consiliul General nu a mai aprobat hotărârea avizată negativ, instanța spune că acel aviz nu era obligatoriu și că hotărârea putea fi adoptată.

„Având în vedere că, potrivit prevederilor art. 5 alin.1 din OG nr. 63/2002, acest aviz este unul consultativ, instituţia pârâtă (Consiliul General – n.r.) are posibilitatea să adopte hotărârea şi în lipsa unui aviz favorabil. Prin urmare, atât timp cât este obligatorie exclusiv solicitarea de emitere a unui aviz de către această instituție, dar nu soluţia dată prin acesta, nu poate fi invocat în mod valid că refuzul pârâtului rezidă în acest aviz nefavorabil cu rol consultativ. De altfel, analizând conţinutul motivării avizului, instanţa constată că soluţia nefavorabilă nu este fundamentată pe dispoziţii legale, ci pe opiniile academicienilor şi ale purtătorului de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române. Or, deşi este de necontestat că Mircea Vulcănescu a fost o personalitate marcantă, tribunalul apreciază că acestea nu sunt suficiente pentru a justifica însuşirea de către instituţia pârâtă a acestor concluzii şi eventuala justificare a marjei de oportunitate”, a susținut magistratul de la Tribunalul București.

Uniunea Scriitorilor din România se exprimase pentru menținerea denumirii străzii, dar instanța susține că opinia organizației „nu are baza legală și nu se fundamentează din realitatea concretă”.

„Mircea Vulcănescu a fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni pentru crime de război. Considerentele hotărârilor nu absolvă persoana inculpatului pe baza faptului că a deţinut calitatea de subsecretar de stat la Finanţe în guvernul Antonescu.  Dimpotrivă, instanţa constată că în cuprinsul deciziilor penale se face referire expres că o astfel de calitate nu îl absolvă de responsabilitate, acesta facilitând atât mărirea contingentului trupelor URSS, cât şi participând la problema finanţării armatei germane, considerându-se că fără această finanţare, armata germană n-ar fi rămas poate pe teritoriul României. Or, tribunalul reiterează că aceste considerente se bucură în continuare de autoritate de lucru judecat, astfel încât o simplă opinie în sensul că, în fapt, condamnările ar fi avut o altă bază factuală este lipsită de relevantă, neputându-i-se acorda valenţe juridice. Prin urmare, argumentul că cele două condamnări nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. c din OUG nr. 31/2002 nu poate fi reţinut de instanţă”, a mai afirmat judecătorul, potrivit Libertatea.