Studiu: Stonehenge era un "centru preistoric pentru muzică rock"

Stonehenge era un „centru preistoric pentru muzică rock”, au afirmat autorii unui studiu recent. Potrivit Daily Mail, aceștia au constatat că pietrele din care este compus acest complex renumit emit sunete asemănătoare acelora scoase de clopote, tobe şi gonguri.

Arheologii, care au dorit dintotdeauna să cunoască motivul pentru care oamenii din Epoca de piatră au transportat acele „pietre albastre” pe o distanţă de 320 kilometri, de pe Dealurile Preseli din comitatul Pembrokshire, din sud-vestul Ţării Galilor, până la Stonehenge, cred că descoperirea lor ar putea fi o explicaţie plauzibilă.

„Rocile sonice” ar fi putut fi special alese pentru „energia lor acustică”, întrucât ele pot să emită o mare varietate de sunete, de la cele metalice până la cele cu tentă „lemnoasă”, într-o multitudine de note muzicale.

Multe dintre rocile din formaţiunea Carn Menyn de pe Dealurile Preseli produc sunete metalice, atunci când sunt lovite uşor cu ciocane mici din piatră. Aceste roci sonice, muzicale, mai sunt cunoscute sub denumirile de „pietre cântătoare” sau „litofone”.

Cercetătorii britanici se tem că „magia muzicală” a pietrelor de la Stonehenge ar putea avea de suferit, întrucât unele dintre menhire au fost fixate cu ciment în anii ’50 de savanţii care încercau să conserve monumentul, însă această încastrare a pietrelor influenţează negativ reverberaţia pietrelor.

În Ţara Galilor, unde pietrele nu au fost fixate cu ciment, sunetele scoase de acestea, atunci când sunt lovite, pot fi auzite până la o distanţă de aproape un kilometru.

Potrivit unei alte teorii, Stonehenge ar fi putut fi utilizat pentru a emite o serie de sunete specifice în timpul unor ritualuri speciale.