Sancțiunile aplicate Rusiei din cauza războiul din Ucraina a lăsat Europa fără îngrășăminte. Prețul fertilizatorilor pentru agricultură a explodat

Sectorul îngrășămintelor din UE se află la răscruce de drumuri în contextul multiplelor crize mondiale. Producția europeană de îngrășăminte chimice a fost puternic afectată de prețurile ridicate la gaze pe care le-au înregistrat țările europene de la începutul războiului din Ucraina, arată Euractiv.

Războiul din Ucraina a bulversat lanțurile agroalimentare globale

Pe lângă faptul că a provocat perturbări majore pe piețele de cereale, războiul a declanșat și o criză globală a îngrășămintelor minerale, care a afectat puternic UE.

Împreună, Rusia și Belarus asigură până la 60% din aprovizionarea cu îngrășăminte a UE, potrivit datelor furnizate de asociația industrială Fertilizers Europe.

Prin urmare, sancțiunile introduse în martie de UE asupra importurilor de potasă din Belarus – un îngrășământ cheie care este în mare măsură deficitar în Europa – și întreruperile comerțului cu Rusia au pus o presiune semnificativă asupra aprovizionării.

Acest lucru se datorează faptului că țările europene depind în mare măsură de importurile de îngrășăminte din cauza disponibilității locale limitate a inputurilor esențiale, inclusiv a gazului natural ca materie primă și sursă de energie pentru producția de îngrășăminte pe bază de azot, fosfați și potasă.

Lipsa sau prețurile ridicate ale îngrășămintelor agravează și mai mult riscurile legate de securitatea alimentară la nivel mondial.

Deși producția viabilă de alimente depinde de mai mult decât de îngrășăminte, ceea ce face ca situația actuală a îngrășămintelor să fie amenințătoare este efectul imediat pe care penuria de îngrășăminte îl poate avea asupra randamentelor.

Critici la adresa politicii de sancționare a UE

Organizația Națiunilor Unite a avertizat cu privire la o criză alimentară iminentă care ar putea afecta grav țările care adesea nu dispun de mijloacele financiare necesare pentru a derula programe costisitoare de subvenționare a îngrășămintelor.

Acest lucru a generat, de asemenea, unele critici la adresa politicii de sancționare a UE pentru că alimentează insecuritatea globală a combustibililor, care rămâne unul dintre principalele argumente ale propagandei rusești, deoarece 15% din exportul global de îngrășăminte depinde de aprovizionarea de la Moscova.

Contactat de EURACTIV, un purtător de cuvânt al Comisiei a spus însă că nu există nicio interdicție asupra importurilor de îngrășăminte rusești.

„Sancțiunile UE nu afectează nici transportul, asigurarea sau operațiunile de tranzit ale niciunui îngrășământ exportat din Rusia către țări terțe”, a continuat purtătorul de cuvânt.

Potrivit oficialului UE, 80% din îngrășămintele azotate și fosforice pot fi importate din Rusia în UE fără nicio constrângere, în timp ce restul importurilor, inclusiv potasa și amestecurile care conțin potasă, sunt permise cu o limită corespunzătoare volumelor din comerțul istoric.

Această limită a fost introdusă pentru a evita eludarea interdicției de import de potasă din Belarus, deoarece aceste produse sunt similare celor interzise.

De asemenea, Comisia a emis orientări privind comerțul cu 20% din potasă între UE și Rusia, care clarifică faptul că aceste activități sunt legale în temeiul regulamentului privind sancțiunile.

Ce se ascunde în spatele crizei îngrășămintelor din UE?

Criza îngrășămintelor a făcut ca țările din Europa și din alte părți să se lupte pentru a găsi furnizori alternativi, dar nu există o soluție rapidă evidentă, deși există alternative.

UE a început să se orienteze către Maroc, care reprezintă deja 40% din importurile de fosfat ale Europei, iar acest procent ar putea crește substanțial în lunile și anii următori.

Îngrășămintele vor fi, de asemenea, un subiect-cheie de discuție la reuniunea ministerială UE-Asia Centrală din Uzbekistan – la care va participa șeful diplomației UE, Josep Borrell – de la jumătatea lunii noiembrie, deoarece această țară se poziționează ca o modalitate de a atenua problemele UE în materie de îngrășăminte.

Între timp, lipsa îngrășămintelor pe bază de azot a dus, de asemenea, la o altă evoluție îngrijorătoare – o creștere semnificativă a importurilor de uree în Europa.

În comparație cu îngrășămintele pe bază de azot, ureea are o eficiență mai scăzută în câmp și o amprentă ecologică mai mare, deoarece nu poate fi produsă fără utilizarea combustibililor fosili și ar putea duce la o creștere a emisiilor de amoniac.

Conform datelor disponibile, importurile de uree în Europa au crescut cu aproape 40% în 2022 față de 2020, a declarat pentru EURACTIV un reprezentant al Fertilizers Europe.

Această tendință nu este o evoluție negativă doar pentru producătorii europeni, deoarece îngrășămintele de uree sunt produse în principal în afara UE – în special în Egipt, Algeria și Rusia -, ci și pentru „fermieri și pentru ambițiile ecologice ale Europei”, a adăugat reprezentantul.

Comisia Europeană va prezenta o comunicare privind îngrășămintele, ca parte a eforturilor de a aborda perturbările cauzate de războiul din Ucraina, dar aceasta rămâne totuși departe de strategia privind îngrășămintele la nivelul UE, pe care părțile interesate au solicitat-o.