Românilor le plac băieţii șmecheri, nu Cioloș. Pleșu: În noiembrie se termină cu tehnocrații. Vin iar „politicienii-experți” unşi cu toate unsorile, descurcăreţii tuturor jocurilor post-revoluţionare

Guvernul Cioloș, venit la putere pe fondul unei mari dorințe de schimbare a sistemului politic, este acum ținta neîmplinirilor multor români, fie ei cetățeni simpli sau politicieni.

“Să nu ridicăm prea sus ștacheta exigenței. Nu e cazul să >, să ne rupem de realitate, să cerem prea mult bietului cetăţeanăm>”, afirmă Andrei Pleșu.

Scriitorul desființează, într-un articol pentru Adevărul, toate acuzațiile pe care politicienii “consacrați” le aduc tehnocraților instalați la Palatul Victoria de numai 5 luni.

“Dacă e să te iei după ce se spune în presă, sau prin şedinţele de partid, e, de departe, cel mai prost guvern pe care l-am avut vreodată. E vinovat că n-a făcut în cinci luni ce n-au făcut, în ani lungi, toate celelalte guverne”, scrie acesta.

Cunoscându-i personal pe unii dintre oamenii din Executivul lui Cioloș, Andrei Pleșu afirmă că sunt cu o treaptă mai sus decât cei din vechiile guuverne.

Acesta dă și un exemplu: “Ministrul actual al Culturii era instalat în post de numai două săptămîni, cînd un mare regizor de film contemporan (pe care, de altfel, îl preţuiesc mult) îi trimitea o „scrisoare deschisă”, acuzîndu-l că cinematografia n-a fost niciodată prioritatea lui. Păi, cînd era să fie deja o prioritate? Care >?ă>”

“Ei, liberalii, au sperat într-un ministru responsabil şi patriot, într-un adevărat om de cultură, măcar de talia miniştrilor propuşi de ei: Puiu Haşotti, Gigel Ştirbu, Mircea Diaconu. Dar „ghinion”! Ne-am trezit cu un neica nimeni, premiat, probabil pe pile, de Academia Franceză… Şi încercînd să ne ia faţa, salvînd de la distrugere o clădire de patrimoniu din centrul capitalei”, adaugă Pleșu.

Andrei Pleșu este de părere, deși l-a văzut o singură dată pe Cioloș, că prim-ministrul este “un om cuviincios, echilibrat, fără ambiţii de parvenire, inteligent, nu lipsit de umor şi perfect conştient că trebuie să funcţioneze pe un fond de singurătate”.

“Nu cred că avem la vîrf cel mai grozav guvern din istoria ţării. (…) Ceea ce mă stupefiază e sonoritatea răstită a vocilor critice, iureşul general al mai tuturor împotriva unei echipe care nu mi se pare cea mai şubredă „încropeală” din cîte am avut. Dar se vede treaba că românilor nu le plac, la guvern, oamenii de tip Cioloş. Le sunt mult mai simpatici băieţii glumeţi (chiar dacă mai şi fură), vedetele „cu papagal” şi aplomb (chiar dacă mai şi mint), şmecherii ţanţoşi (chiar dacă nu se pricep la nimic). Dar să fie liniştiţi: în noiembrie se termină cu caraghioşii ăştia de „tehnocraţi”. Vin iar „politicienii” de vocaţie, „experţii” unşi cu toate unsorile, descurcăreţii tuturor jocurilor post-revoluţionare. Va fi bine! Vom putea dormi liniştiţi! Iar celor care, de la toamnă încolo, vor avea de făcut reproşuri noilor „aleşi”, le vom reaminti formula magică a relativismului autohton: >ă>”, conchide Andrei Pleșu.