Replici memorabile din confruntările între candidații la prezidențiale: „Voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine” / Cum am ajuns de la lecția de democrație dată de Ion Rațiu la a nu avea deloc dezbateri electorale (VIDEO)

România se apropie cu pași repezi de momentul în care își va alege președintele pe următorii cinci ani sau, în tradiția ultimelor scrutine, poate chiar pe un deceniu. Dezbaterile electorale dintre candidați au reprezentat mai mereu o miză uriașă, replici de câteva secunde făcând la unele alegeri diferența dintre învingător și învins.

Însă trecerea timpului n-a marcat, din această perspectivă, o maturizare a democrației noastre, ba dimpotrivă. Dacă în 1990, în fragila democrație românească de după Revoluție, o replică a lui Ion Rațiu, adevărată lecție de democrație, a rămas în istorie, la ultimele alegeri prezidențiale candidații nici nu s-au mai sinchisit să participe la o confruntare directă în fața electoratului. Un regres al democrației taxat dur la vremea respectivă.

Acum, strivite între cele două tururi prezidențiale, alegerile parlamentare aproape că sunt cu desăvârșire uitate, iar toți ochii sunt ațintiți pe candidații la funcția supremă în stat. Și tot acum, dată fiind lipsa dezbaterilor din urmă cu cinci ani, interesul pentru o confruntare directă între candidați e mai mare ca niciodată.

Iată câteva replici rămase în istorie de la dezbaterile electorale la prezidențiale ale ultimilor 35 de ani:

„Voi lupta până la ultima picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”

Pe 20 mai 1990, în ceea ce avea să rămână în mentalul colectiv drept „Duminica Orbului”, au avut loc primele alegeri prezidențiale de după căderea comunismului. Ion Iliescu, liderul Frontului Salvării Naționale (FSN), cel care a acaparat toată puterea imediat după Revoluție, a fost ales președinte cu 85% din voturi. Asta deși promisese nici să nu candideze. În paralel, alegerile parlamentare au fost câștigate tot de FSN, cu puțin peste 67%.

Așa se face că primele scrutine din România democratică practic au înșurubat la putere eșalonul 2 al nomenclaturii comuniste.

Asta deși alternativele existau. Contracandidații lui Ion Iliescu au fost Radu Câmpeanu, deținut politic pe vremea comunismului și primul președinte al Partidului Național Liberal de după Revoluție, respectiv Ion Rațiu, diplomat care a trăit în exil în perioada comunistă, reprezentant al Partidului Național Țărănesc.

Dezbaterea dintre cei trei, din 17 mai 1990, a rămas în istorie prin lecția de democrație dată de Ion Rațiu, încă de mulți neînțeleasă: „Democrația însemnează o înțelegere că omul e în centrul societății și toate instituțiile se învârt în jurul lui, democrația însemnează că îl asculți pe om și apoi îi respingi punctul de vedere. Chintesența democrației se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”.

Dezbaterea integrală:

„Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?”

1996. Ion Iliescu și Emil Constantinescu se înfruntă pentru a doua oară în turul al doilea al prezidențialelor. În cadrul dezbaterii, cei doi trebuie să-și adreseze reciproc câte o întrebare.

Teatral, Emil Constantinescu zâmbește, face o pauză și întreabă: „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?”.

Un subiect care pe Iliescu l-a tot bântuit de atunci.

Răspunsul pe care l-a dat i-a fost în stilul caracteristic: „M-am născut într-o familie de oameni evlavioși, am fost botezat în Biserica Ortodoxă și am această calitate. În evoluția mea intelectuală s-au produs niște deplasări, dar am rămas pătruns de elementele fundamentale ale credinței și moralei creștine. Eu sunt mai creștin și mai credincios decât mulți alții care-și etalează în public credința, cu care cred că nu trebuie să facă nici comerț, nici propagandă politică”.

Replica a venit rapid de la Constantinescu: „Ați declarat că sunteți liber-cugetător. Asta înseamnă necredincios! Când ați mințit?”.

Dezbaterea integrală:

Cu peste 54% din voturi, Emil Constantinescu a reușit să câștige atunci alegerile prezidențiale.

„Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns, până la urmă, să aleagă între doi foști comuniști?”

O altă replică memorabilă din dezbaterile electorale a fost cea a lui Traian Băsescu, din 2004. Finala prezidențială s-a dat între el, ca reprezentant al Alianței Dreptate și Adevăr, și Adrian Năstase, candidatul alianței PSD-PUR.

Băsescu a spus: „Discutam cu colegii la începutul campaniei: mă, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns, până la urmă, să aleagă între doi foști comuniști? Între Adrian Năstase și Băsescu. În 15 ani n-a apărut unul să vină din lumea asta să nu fi fost tarat de năravurile comunismului, să nu fi fost afectat de nimic… Ce blestem o fi? Și, pe cuvântul meu, îmi părea rău”.

O întrebare rămasă fără replică din partea contracandidatului de la PSD.

Traian Băsescu avea să câștige alegerile cu peste 51% din voturi.

„V-a plăcut la Vîntu?”

Și tot Traian Băsescu, tot cu o întrebare, de data aceasta nu retorică, avea să tranșeze bătălia electorală și în 2009. Contracandidatul era tot de la PSD. De data aceasta, Mircea Geoană.

Punctul culminant al dezbaterii televizate, care a și decis lupta pentru fotoliul de la Cotroceni, a fost cel în care Băsescu l-a forțat pe Geoană să admită că fusese acasă la controversatul afacerist Sorin Ovidiu Vîntu chiar cu o seară înainte de dezbatere.

Băsescu: „La confruntarea trecută, una dintre întrebări a fost legată de faptul că nu vă găseam când aveam nevoie, că eraţi la Vîntu. Ați spus că nu aţi fost la dl Vîntu. La câteva zile, dl Vîntu a spus că v-a chemat de câteva ori în Deltă. Vă rog să cereţi scuze nu mie, ci poporului român că într-o confruntare prezidenţială aţi minţit”.

Băsescu a plusat apoi: „Nici azi-noapte, când a aflat că e arestat dl Popa şi v-a chemat de urgenţă? V-a plăcut?”.

Geoană a răspuns vrând să pară surprins: „Cine e Popa ăsta? Eu nu am treabă cu oamenii ăştia, dvs îi cunoaşteţi?”.

Băsescu: „E omul care a devalizat Gelsor şi FNI, care căra banii cu sacoșa. Dl Vîntu are o mare problemă, unul din martori a fost arestat. Îmi e cunoscută panica unui om care se teme când martorul principal apare. E vreo legătură chemarea dvs. acasă la dl Vîntu cu arestarea?”.

Până la urmă, Geoană a fost nevoit să recunoască vizita la Vîntu: „A fost un lucru decent, m-a sunat după interviul în care am spus că e malefic şi turbulent. N-am niciun fel de relaţie în afara lucrurilor cinstite. E o uriaşă minciună, e penibil să facă astfel de aluzii”.

Dezbaterea integrală:

Traian Băsescu avea să câștige alegerile prezidențiale și de această dată, cu 50,34%. Diferența au făcut-o doar vreo 70.300 de voturi.

În august 2015, Sorin Ovidiu Vîntu avea să spună că îi oferea lui Mircea Geoană „asistență pe zona economică”.

„Dacă un politician e prins că a copiat, e obligat să se retragă din politică”

În 2014, în finala prezidențială au ajuns Klaus Iohannis (PNL) și Victor Ponta (PSD). Avansul de 10 procente al lui Ponta din primul tur s-a făcut țăndări pe fundalul proastei organizări a procesului electoral în Diaspora. Cozile kilometrice la vot i-au înfuriat pe români, care, în turul al doilea, i-au dat mandatul de președinte lui Iohannis. Acesta avea să câștige cu 54,43%.

Finala prezidențială a fost precedată de două dezbateri, organizate de Realitatea TV și B1 TV.

Schimburile de replici cele mai dure au fost în dezbaterea de pe B1 TV, în care Klaus Iohannis l-a atacat pe Ponta pe tema corupției din PSD, amnistiei și grațierii.

Iohannis l-a taxat pe Ponta și pentru plagiatul din lucrarea sa de doctorat: „În calitatea mea de profesor, cred că e o foarte mare problemă dacă un elev copiază. Dacă cineva care-și scrie lucrarea de doctorat copiază, mi se pare o problemă proporțional mai mare și se numește plagiat. Oriunde în lume dacă cineva dintre politicieni e prins că a copiat și numai trei rânduri și a plagiat e obligat prin clasa politică să se retragă din politică. La noi, unul dintre ei vrea să fie președintele României”.

Ponta a replicat, lipindu-l pe Iohannis de Băsescu: „Eu îl vreau premier pe dl Tăriceanu, un adevărat liberal. Dl Iohannis seamăna cu Basescu, în primul rând pentru că e împotriva la orice. De exemplu, reducerea CAS e un proiect liberal și v-ați opus. (…) Locuitorii din Sibiu spun că e un primar bun. Dl Băsescu, fost primar, a fost un președinte bun? (…) Lăsați demagogia lui Băsescu! Dupa 10 ani vrem și noi pe cineva care să-i trateze pe toți la fel”.

Ce s-a ales după toate acestea? Iohannis și-a nuanțat poziția dură în privința plagiatelor când a fost vorba de oamenii din anturajul său. Iar, de curând, sistemul de justiție, oricum prăbușit în încrederea cetățenilor, i-a redat lui Ponta titlul de doctor.

Se lasă frigul peste democrația din România

Klaus Iohannis și-a înnoit mandatul în 2019. A fost o victorie detașată, cu 66% din voturi, dar umbrită de lipsa exercițiului democratic al dezbaterilor. Iohannis a fost criticat pentru că a refuzat să participe la vreo dezbatere cu Viorica Dăncilă (PSD), contracandidata sa.

Fiecare a răspuns separat întrebărilor jurnaliștilor, iar când criticile privind lipsa confruntărilor directe ajunseseră la apogeu, Iohannis a mai eliminat din presiunea publică mimând o dezbatere între el și mai mulți jurnaliști. Dar tot n-a dorit să-și înfrunte contracandidata.

„Nu accept o dezbatere cu o astfel de persoană care reprezintă tot ce e mai rău în politica ultimilor ani. Nu pot să legitimez comportamentul mizerabil al PSD din ultimii ani, acceptând o dezbatere cu candidata acestui PSD”, argumenta Iohannis, pe 13 noiembrie 2019.

În noiembrie 2021, Guvernul Ciucă, din care făcea parte și „acest PSD”, a depus jurământul la Palatul Cotroceni, în prezența președintelui Iohannis.