Pleșu: În sondaje, PSD e pe locul întîi la ”intenţia de vot” a electoratului, iar Ponta e pe locul doi la capitolul ”încredere”, după Iohannis. Să mai zică cineva că nu suntem un popor echilibrat, obiectiv, înţelept

Poporul român stă bine cu spiritul critic, dar nu este folosit întotdeauna în mod obiectiv sau în beneficiul societății. Într-un articol pentru Adevărul, Andrei Pleșu scrie că românii nu se lasă “fraieriți de te miri cine”.

“Ştiu ei foarte bine cum stau lucrurile. În genere, faptul de a fi contra, de a te departaja de opinia celorlalţi, de a bombăni edificat trece drept un simptom de >. Numai tontul cedează impulsului de a fi >”, afirmă scriitorul.

Variantele “maligne” ale spiritului critic sunt, după părerea lui Pleșu, „unii, inocenţi în aparenţă, sunt ”contra” pentru că li se pare >: ne jucăm, evităm cuminţenia burgheză, înregimentarea. Suntem altfel! ”Uite că eu nu sunt de acord, e bine?”. E plicticos să cazi prea des la învoială. > e să cultivi răzmeriţa veselă, zbenguiala „fără prejudecăţi” printre argumente „rezonabile”. Spiritul critic se dizolvă în spirit de frondă, sau în > haios”.

O sursă mai dramatică a spiritului critic este ura, spune Andrei Pleșu: “Ţi se pune pata pe cineva şi pîndeşti, insomniac, orice manifestare a respectivului, orice ieşire la rampă, pentru a-i sări la beregată. Nu contează subiectul în discuţie, nu ne încurcăm în exigenţele bunei-credinţe, ale adevărului, ale dialogului decent. Dăm la cap.”

“Să menţionăm şi spiritul critic rezultat din > ideologică”, mai spune scriitorul. “El nu exprimă un efort de analiză, o încercare cinstită de a înţelege mai bine lucrurile, ci doar încăpăţînarea unei > lemnoase, care se socoteşte infailibilă. Spiritul critic devine, astfel, spirit de gaşcă şi spirit de front. Singura lui preocupare, în această ipostază, e să ia în vizor şi să deturneze orice mişcare a > adverse”, adaugă acesta.

De obicei, spiritul critic, în toate formele lui, se legitimează prin dreptul sacru la ”libertatea de gîndire şi de expresie”.

“Oricine are toate îndreptăţirile să creadă şi să spună orice despre orice şi despre oricine. Părerea mea este că, dintr-o asemenea „îngăduinţă” programatică, tocmai libertatea de expresie iese prost: se trivializează, îşi pierde creditul, alunecă spre debandadă şi arbitrar”, explică Andrei Pleșu.

Ironic, la finalul articolului, scriitorul arată “discernământul” românilor prin primsa unui sonaj de opinie , din care reieşea că PSD e pe locul întîi la ”intenţia de vot” a electoratului autohton, iar Victor Ponta e pe locul doi la capitolul ”încredere”, imediat după  Iohannis.

“Spuneam, la început, că poporul român stă bine cu spiritul critic. Nu face risipă de discernământ. Am văzut, deunăzi, un sondaj de opinie, din care reieşea că PSD e pe locul întîi la ”intenţia de vot” a electoratului autohton, iar Victor Ponta e pe locul doi la capitolul ”încredere”, imediat după dl. Iohannis. Să mai zică cineva că nu suntem un popor echilibrat, obiectiv, înţelept…”, conchide scriitorul.