Petre Daea, reacţie după contestaţia lui Iohannis la CCR: Președintele a făcut un exercițiu juridic, care îi este la îndemână

Președintele Klaus Iohannis a trimis, luni, Curții Constituționale (CCR), o sesizare de neconstituționalitate a legii privind susținerea crescătorilor de porci invocând faptul că actul normativ încalcă normele europene și prevederile constituționale în ceea ce privește condițiile de acordare a ajutoarelor de stat.

Petre Daea a reacţionat după decizia şefului statului, afirmând că programul „nu este unul dorit de Liviu Dragnea sau de ministrul Agriculturii” şi că Iohannis „a făcut un exercițiu juridic”

„Programul nu este unul dorit de Liviu Dragnea sau de ministrul Agriculturii. Este programul dorit de țară. Știm că acest sector a fost afectat de-a lungul vremii. În primul rând, nu l-am susținut. În al doilea rând, am dărâmat ce am avut. În al treilea rând, suntem tributari atât la importul de purcei, cât și la importul de carne și nu putem face consumul intern din producția noastră autohtonă și suntem tributari importului. (…) Nu pot să fac o analiză directă pe această temă”, a afirmat, la Antena 3, ministrul Agriculturii, Petre Daea.

Politică - 29 oct, 13:38

Ciolacu: Nu voi fi un preşedinte comod. Uitaţi de terenurile de golf cu trei găuri! E timpul să ne punem adidaşii de alergare! (VIDEO)

„Nu cred că are legătură cu Liviu Dragnea, n-are legătură cu băiatul (lui Liviu Dragnea, n.r.). Eu cred că președintele a făcut un exercițiu juridic, care îi este la îndemână”, a mai comentat Petre Daea.

La data de 28 aprilie 2018, Parlamentul a transmis Președintelui României, spre promulgare, Legea privind aprobarea Programului de susținere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducție.

„Prin conţinutul normativ, considerăm că legea menţionată încalcă prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 135, precum și pe cele ale art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, pentru motivele expuse în cele ce urmează.
Art. 21 din legea dedusă controlului de constituționalitate prevede următoarele: „(1) Schema de ajutor de stat prevăzută în prezenta lege se notifică la Comisia Europeană de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. (2) În situația în care decizia Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat conține prevederi noi sau diferite față de schema notificată, prevederile schemei de ajutor de stat se completează și/sau se modifică în mod corespunzător.”
În domeniul ajutorului de stat și al concurenței, Comisia Europeană este singura instituție care decide asupra compatibilității măsurii cu normele Uniunii Europene incidente. Cadrul normativ privind acordarea ajutoarelor de stat este stabilit în art. 107-109 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Astfel, potrivit art. 107 alin. (1) din TFUE, cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Conform art. 108 alin. (3) și (4) din TFUE, Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. Înainte de pronunțarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate. Prin urmare, potrivit Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, orice măsuri de ajutor de stat sunt supuse obligației de notificare și de obținere a autorizării din partea Comisiei Europene, iar aceste măsuri nu pot fi puse în aplicare de către statele membre înainte de pronunțarea de către Comisie a unei decizii definitive.
Așadar, art. 108 alin. (3) din TFUE precizează expres că înainte de pronunţarea unei decizii finale de către Comisie, statul membru ce ar dori să instituie un ajutor de stat nu poate pune în aplicare măsurile preconizate. Or, simpla notificare a Comisiei Europene cu o schemă de ajutor de stat, așa cum se prevede la art. 21 alin. (1) din legea criticată nu echivalează cu încuviinţarea ei de către Comisie.
Prin contradicţia cu această normă interpusă celei de referinţă constituţională, întregul act normativ dedus controlului de constituționalitate încalcă art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Aşa cum a arătat Curtea Constituţională în Decizia nr. 668/2011: „ (…) folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei – unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate.”
Potrivit art. 135 din Constituție, economia României este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, iar statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Astfel, rezultă că prevederile TFUE menţionate mai sus, ce trimit la rândul lor la reguli concurenţiale ce vizează incompatibilitatea cu piaţa internă a oricăror practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne au o relevanţă constituţională, prin îndeplinirea dublei condiţionalităţi, în sensul stabilit de Curte prin Decizia nr. 64/2015.
În dreptul intern ajutorul de stat este reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, ce a fost adoptată în scopul reglementării procedurilor naţionale în materia ajutorului de stat, în vederea aplicării prevederilor art. 106-109 din TFUE. Potrivit art. 3 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 77/2014: „(1) Cu excepția cazului în care se prevede altfel în regulamentele Uniunii Europene adoptate în temeiul art. 108 din TFUE sau în temeiul altor dispoziții relevante din acesta, orice intenție de instituire a unei măsuri de ajutor de stat nou se notifică Comisiei Europene. (2) Ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, poate fi adoptat și acordat numai după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (6) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.”
Mai mult, în forma inițială, legea criticată preciza expres faptul că „Schema de ajutor de stat prevăzută de prezenta lege se implementează după primirea deciziei Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat”. Însă, în urma reexaminării această dispoziție a fost eliminată. În absența unui termen expres în cuprinsul legii criticate, care să asigure primirea deciziei Comisiei Europene, legea va intra în vigoare conform art. 78 din Constituite şi, pe cale de consecință, ajutorul de stat ar urma să fie implementat anterior primirii deciziei Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat. Această soluţie legislativă contravine art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, prin raportare la prevederile obligatorii ale dreptului Uniunii Europene relevante în materia ajutoarelor de stat (art. 107-109 din TFUE) şi care beneficiază de prioritate de aplicare faţă de cele din legislaţia internă.
În consecință, din ansamblul normelor europene și interne rezultă că măsurile ce constituie ajutor de stat pot fi adoptate și acordate numai sub condiția autorizării de către Comisia Europeană. Drept urmare, adoptarea unei legi care să acorde ajutor de stat cu nesocotirea acestor norme este de natură să încalce nu numai prevederile art. 148 alin. (2) şi (4), dar şi pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa privind principiul legalității şi principiul securităţii raporturilor juridice. În acest sens, Curtea Constituţională a precizat în Decizia nr. 64/2015, „Nepunerea de acord a dispoziţiilor [legale] cu actele obligatorii ale Uniunii Europene cu relevanţă constituţională […] constituie eo ipso o încălcare a prevederilor art. 148 alin. (4) din Constituţie, întrucât legiuitorul a permis ca raporturile juridice […] să fie guvernate de dispoziţii naţionale, derobându-se de obligaţia sa constituţională de […] a pune de acord în mod permanent şi continuu legislaţia naţională infraconstituţională cu actele obligatorii ale Uniunii Europene.”
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea privind aprobarea Programului de susținere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducție este neconstituțională în ansamblu”, se arată în sesizarea trimisă, luni, CCR de către şeful statului.