Nicio șansă pentru reforme: 2015-2016, încă doi ani irosiți

Poticnelile României pe drumul modernizării tind să devină simptome ale unei neputințe cronice de a ne confrunta cu ”destinul înapoierii”. Fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu consideră că aderarea la UE a adus cu ea ”lâncezeală și automulțumire”.

“E confortul celui care s-a urcat pe platforma ultimului vagon și se lasă purtat pe cărările unei istorii care i s-a promis a fi glorioasă. Să mergi însă în același tren cu Franța, Olanda și Germania, într-o anumită direcție, nu înseamnă că vei călători în aceleași condiții și la aceeași clasă cu francezii, germanii sau olandezii. Înseamnă că poate unii dintre noi vor avea șansa să circule liber între vagoane, înseamnă că, la un moment dat, ne vom plăti masa la vagonul restaurant în aceeași monedă ca și francezii și germanii, dar nimic mai mult. Ultimul vagon e totuși ultimul vagon.”, scrie Lăzăroiu într-un editorial publicat pe Contributors.ro.

În clasamentul competitivității globale România a sărit în ultimul an de zile 17 locuri, de pe locul 76 pe locul 59 (din 144 de țări). Acest lucru se datorează în mare parte faptului că “sistemul judiciar își manifestă și mai mult independența în raport cu politicul, practicile corupte sunt descurajate într-o măsură mai mare și piața muncii funcționează semnificativ mai flexibil decât în anii anteriori.”

“Pe ansamblu, rămânem o economie de pluton mijlociu, orientată mai mult spre eficiența piețelor, dar prea puțin încă spre inovație și sofisticare.”, crede fostul conislier prezideníal.

Preocuparea politicienilor pentru modernizarea instituțiilor s-a concentrat în aproximativ 5-6 ani, restul de 9-10 ani s-au consumat în bătălii politice mai mult sau mai puțin utile, arată Lăzăroiu.

Anii 2015 și 2016 sunt pierduți în ceea ce privește reformele. De ce? “Pentru că 2016 este an electoral, iar 2015 este anul coabitării executive cu sabia deasupra capului. Actuala majoritate dă semne de destrămare, iar actuala opoziție, chiar dacă doar declarativ, revendică venirea la guvernare în cel mai scurt timp. Așadar, nicio șansă pentru reforme. Chiar dacă PNL ar prelua guvernarea mai repede, adică în 2015, este puțin probabil că va fi dispus să inițieze schimbări în sistem care să fie asociate unor costuri electorale.”

“Cel mai probabil, 2017 și 2018 sunt următorii ani propice pentru inițierea unor reforme precum: revizuirea Constituției, legea sănătății, finanțarea partidelor politice, depolitizarea administrației publice, reorganizarea administrativ-teritorială, liberalizarea pieței politice și altele poate chiar mai importante.  Un pas decent ar fi ca în acești doi ani irosiți să se creeze măcar un consens la nivelul partidelor politice pentru liniile majore de schimbare fundamentală în societate. Asta pentru că multe din proiectele de mai sus, extrem de necesare acum României, pot fi folosite pentru a sprijini strict interese partizane, așa cum s-a mai întâmplat (revizuirea Constituției pentru slăbirea puterilor prezidențiale sau reforma administrativ-teritorială pentru întărire puterii baronilor). Dar pentru asta e nevoie de o viziune. E nevoie de cineva care să înțeleagă cum trebuie să arate România peste 10 ani sau peste 20 de ani, dar și cum va arăta lumea modernă în acest interval de timp.”, concluzionează Sebastian Lăzăroiu.