Mircea Diaconu îşi schimbă declaraţiile după interesul politic: "Înghit, tac din gură și încerc să fiu de folos"

Mircea Diaconu joacă pe scena politică mai ceva ca la teatru. El îşi schimbă replicile şi poziţiile faţă de o problemă, în funcţie de interes. Acum, cere românilor să-l susţină la europarlamentare și face apeluri peste apeluri la televizor, pe stradă şi oriunde mai are ocazia. Jurnalistul Robert Turcescu a postat pe blogul său personal un articol mai vechi, în care Diaconu spunea ce crede despre politicienii care cer voturi şi despre propriul lui rol în politica românească, unde a ajuns dintr-un accident.

Mircea Diaconu a făcut tot posibilul să obţină cele 100.000 de voturi necesare pentru a-şi depune candidatura la europarlamenatre. A trecut peste o sentinţă de incompatibilitate, a făcut turul emisiunilor de la Antena 3 şi a apelat la propria fiică să-i reyolve problemele de imagine. Asta deşi, în urmă cu aproximativ patru ani critica năravul politicienilor de a cere voturi. Jurnalistul Robert Turcescu a descoperit interviul din celebra revistă.Playboy. Răspunsurile de atunci, în lumina evenimentelor de acum, sunt extrem de grăitoare.

„PLAYBOY: În politică, credeți c-o să vă mai vrea cineva peste patru ani?

DIACONU: Categoric, nu. Accidentele se întâmplă o singură dată. Ma enervează starea incerta de a cere voturi, deși actorii sunt aleși toată viața de cineva. Când esti distribuit, ești ales. Toată viața am fost ales, m-am cam plictisit de chestia asta.„

Interviul a fost dat pe 27 iulie 2010. Mircea Diaconu fusese ales de doar câteva luni senator, din partea PNL. Spunea la acea vreme că tot timpul se simte în Parlamentul României ca în Gara de Nord. Îl critica pe liderul Senatului, că întârzie la şedinţe şi că de multe ori s-a gândit, la început de mandat, să-și dea demisia.

„PLAYBOY: Vă mai încearca gândul demisiei?

DIACONU: În prima lună, am întrebat de trei ori la Senat dacă pot să-mi dau demisia. Din păcate, sistemul uninominal presupune o reîntoarcere la vot a cetățenilor din zonă. Și asta e atât de jenant. Așa că înghit, tac din gura și încerc să fiu de folos.„