În ultimii 16 ani, Ministerul Sănătății a fost condus de 16 miniștri, informează B1 TV. În medie, am avut câte un ministru în fiecare an. Este cea mai mare frecvență întâlnită la nivel european. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că România a avut timp de 15 ani doar miniștri slabi. Mai degrabă se poate spune că reforma sistemului sanitar afectează direct multe interese private, ceea ce naște numeroase presiuni pentru impiedicarea ei.
Din anul 2.000 şi până în prezent, la şefia Ministerul Sănătăţii s-au perindat 16 miniştri. La un calcul simplu, anul şi ministrul. Începuturile anului 2000 au găsit-o pe Daniela Bartoş şefă la Sănătate. La al doilea mandat, acesta a atras atenţia asupra necesităţii descentralizării spitalelor şi a încercat să facă ordine în achiziţiile de medicamente. Acesta a reuşit să asigure salariile rezidenţilor: Pe atunci nu se ştia clar cine le plăteşte, Educaţia sau Sănătatea.
I-a urmat în funcţie Mircea Beuran. A ocupat fotoliul pentru patru luni. Beuran nu a făcut ceva notabil având în vedere trecerea sa prin minister. A plecat, însă, de la minister în urma scandalului de plagiat în care a apărut numele său.
Trei zile mai târziu, a fost instalat interimar Ionel Blănculescu. Şi acesta a stat cât să nu se usuce cerneala pe acte – aproape trei săpămâni. El a încercat, totuşi, să-i sperie pe directorii de spitale cu puşcăria dacă nu cheltuie banii sănătăţii cu măsură.
La sfârşitul anului 2003, medicul Ovidiu Brînzan a venit cu forţe proaspete la minister. A reuşit să stea un an de zile, până în decembrie 2004, când guvernarea Năstase a ajuns la final. Brînzan nu este cunoscut pentru realizările sale în sănătate, însă a avut grijă să fie cunoscut publicului ca fiind medicul care şi-a bătut zdravan soţia, pe prezentatoarea Dana Războiu.
Nici Mircea Cinteză nu a prins rădăcini la Sănătate. A fost instalat în funcţie în decembrie 2004. A deținut această funcție opt luni, când a fost schimbat din funcție, cu prilejul remanierii guvernului. Presa a invocat ca motive ale schimbării proasta gestionare a crizei medicamentelor compensate.
A urmat Eugen Nicolăescu ca Ministru al Sănătății. De departe, cea mai mare realizare este Legea Reformei Sănătăţii din 2006, care a strâns toate legile într-un cod sanitar, păstrat în cea mai mare parte şi azi. Ministrul se mai laudă cu legiferarea SMURD-ului şi achiziţionarea de ambulanţe noi, dublarea salariilor medicilor şi triplarea salariilor medicilor rezidenţi şi introducerea managementului profesionist al spitalelor.
Ioan Bazac a fost cel care a condus zece luni Ministerul Sănătăţii, când şi-a dat demisia, alături de ceilalţi miniştri PSD, în semn de protest faţă de revocarea din funcţie a lui Dan Nica, ministru de Interne. A fost acuzat că ar fi transferat ilegal 5 miliarde de lei către societăţi comerciale care au intermediat achiziţiile aparatelor de purificare a aerului necesare spitalelor din ţară.
Ministerul Sănătății a fost condus de 16 oameni în ultimii 16 ani, cea mai mare frecvență întâlnită la nivel european
#DIRECT_ONE_jmobso#
Lui Bazac i-au urmat Adriean Videanu, care a stat două luni, între octombrie 2009-decembrie 2009, apoi Cseke Attila. Cel din urmă şi-a anunţat demisia după opt luni de mandat. A fost nemulţumit că nu a fost consultat cu privire la rectificarea bugetului Ministerului pe care îl conduce. El a rămas cunoscut drept ministrul care a închis cele mai multe spitale.
La conducerea Ministerului Sănătăţii s-a instalat apoi medicul Ritli Ladislau. În timpul mandatului său, s-a elaborat un proiect de lege care prevedea mai multe metode de finanțare, care implica permiterea funcționării companiilor private de asigurări medicale și pătrunderea pe piață a operatorilor privați de servicii de urgență. După lansare, a fost acuzat că vrea să distrugă SMURD. După demisia guvernului Boc, Ritli a fost însă numit din nou ministru al Sănătății în guvernul Ungureanu.
La data de 27 aprilie 2012, Guvernul Ungureanu a fost demis în urma unei moțiuni de cenzură. Ritli a fost înlocuit de independentul Vasile Cepoi, începând cu data de 8 mai 2012. Acesta a demisionat şi a acceptat poziția de consilier de stat la cabinetul lui Victor Ponta. Numele lui apărea deja într-un scandal. Era acuzat de ANI de conflict de interese.
Interimar în locul acestuia a fost premierul Victor Ponta pentru o lună de zile, iar în noiembrie a fost numit Raed Arafat. Şi cel din urmă a stat o lună şi jumătate şef la Sănătate.
Iar ca Ministru al Sănătăţii a fost din nou numit Eugen Nicolăescu. Mandatul a durat din decembrie 2012 până în 2014. Eugen Nicolaescu și-a dat demisia împreună cu ceilalți miniștri liberali din cabinetul Ponta, în urma crizei politice apărute după refuzul premierului Ponta de a-l numi în funcția de vicepremier pe liberalul Klaus Iohannis.
Iar din 2014 mandatul de Ministru la Sănătate a fost preluat de Nicolae Bănicioiu. Iniţial a fost numit interimat, ca în cele din urmă să fie văzut ca un salvator. A plecat o data cu demisia cabinetului Ponta anul trecut. Iar din noiembrie 2015 la Sănătate a fost numit Patriciu Achimaș-Cadariu.