Marian Godină a explicat motivele pentru care, după părerea sa, opinia publică se gândeşte la muşamalizare în cazul accidentului în care a fost implicat fostul ministru Daniel Chiţoiu și soldat cu doi morți. Acesta a susținut că a citit la comentarii despre o presupusă mușamalizare a cazului de l-a durut mintea, dar nu-i consideră vinovați pe autori, „cu atât mai mult cu cât Poliția Română nu vine cu niște explicații clare și stă și încasează cuminte”.
„Unul dintre șoferi, fost ministru, pare nevătămat și apare în imagini, la fața locului, lângă un polițist care vorbește la telefon. Ura față de politicieni și încrederea scăzută în Poliție dau naștere la fel și fel de scenarii. Am citit azi comentarii de te doare mintea, dar am ajuns la concluzia că oamenii nu sunt de condamnat că se gândesc la mușamalizări, cu atât mai mult cu cât Poliția Română nu vine cu niște explicații clare și stă și încasează cuminte”, a scris Godină, pe blogul său.
El a explicat de ce polițistul surprins în imaginile de la fața locului tot vorbea la telefon – România e țara hârțoagelor, raportărilor și statisticilor.
„Am lucrat timp de 11 ani numai la Poliția Rutieră și am pierdut numărul accidentelor mortale la ale căror cercetări am participat sau le-am efectuat. Nici nu ajungeai bine la un asemenea accident și telefonul începea să zbârnâie. Dacă nu știați încă, România e țara hârțoagelor, raportărilor și statisticilor. În loc să îmi văd de treaba pe care trebuia să o fac acolo, trebuia să răspund din cinci în cinci minute la telefon. Ba ofițerul șef de schimb, ba ofițerul de serviciu, ba purtătorul de cuvânt. Câți ani are victima, cum o cheamă, ce marcă e autoturismul, sensul de deplasare, timpul estimativ de reluare a traficului etc. Încheiam convorbirea cu unul, mă suna altul. Ba chiar exista un termen de câteva minute în care accidentul trebuia raportat la București. Dacă era implicată și vreo persoană publică, interesantă pentru presă, telefoanele erau și mai multe, pentru ca toți să fie la curent cu ce s-a întâmplat. Așadar, scena unui accident cu un polițist vorbind la telefon nu ar trebui să ridice niciun semn de întrebare”, a continuat Godină.
El a mai precizat că polițiștii nu ar fi dispuși să ajute un suspect deoarece frica de pușcărie e mare: „Iar să te gândești că cineva ar suna la fața locului unui accident mortal ca să intervină și să-i transmită polițistului să mușamalizeze ceva, ori să schimbe vreo vinovăție, mi se pare de neconceput. Nu văd ce ar putea face polițiștii de la fața locului pentru a-l face scăpat pe vreunul și, mai ales, nu văd de ce și-ar dori să intre la pușcărie vreunul dând un telefon. Suntem, totuși, în 2019. A nu se înțelege că i-a lovit pe toți cinstea, dar teama de pușcărie e mare. Ceea ce mulți nu știu, și nici nu le spune nimeni, este că, în cazul accidentelor rutiere soldate cu victime, poliția rutieră nu stabilește vinovății ci doar adună urme ce se constituie ulterior in probe . Nu veți auzi vreodată un polițist spunând cine a fost de vină pentru un accident pentru că activitatea de stabilire a vinovăției și tragere la răspundere este supravegheată de magistrați. Observați că poliția iese cu un comunicat în care relatează modul de producere al accidentului, fără însă a face aprecieri cu privire la vinovăție. Asta e treaba instanței”.
Godină a insistat că polițiștii care au ajuns la fața locului nu aveau efectiv cum să-l ajute pe Chițoiu, ca să scape basma curată: „Repet, polițiștii de la fața locului, nu ar avea cu ce să ajute un șofer. Ei doar descriu ce găsesc la fața locului, audiază martorii, (care vor mai da oricum declarații) desenează la scară schița plan a locului accidentului. Pe lângă polițiștii rutieri, la fața locului vin și criminaliști care întocmesc planșa foto. Pe românește fac fotografii cu tot ce e pe acolo. Acum, poți crede că vreo patru polițiști rutieri cu vreo doi criminaliști și cu unul care a dat un telefon din vreun birou se pun cu toții de acord pentru a-l salva pe unul riscându-și ei jobul și libertatea, cu atât mai mult când știu că toată presa e cu ochii pe ei? Eu nu pot crede asta nicio clipă. Și, cu riscul să devin enervant, repet că nu văd ce ar fi putut face polițiștii ăia? Să mute epavele, să modifice urmele de târâre si pe cele de fragmente care oricum apar in planșa foto? Să modifice schița plan? Dar cu planșele foto cum rămânea apoi? Deci și dacă ar fi vrut, cu toate că nu am niciun dubiu că ar fi făcut asta, nu ar fi putut”.
Godină mai scrie că polițiștii nu au nicio vină nici dacă politicianul a solicitat să fie transportat la spital, deși nu avea nimic, și asta pentru că nu e treaba agenților să stabilească dacă solicitarea e motivată sau nu: „Am avut astfel de cazuri în care oamenii, crezând că scapă mai ieftin sau probabil învățați de vreun avocat, se dădeau răniți, deși pentru mine era clar că nu au nimic. Atâta timp cât nu sunt medic, dacă cineva îmi spunea că dorește ambulanță dau control medical doar nu mă împotriveam eu. Medicii sunt cei care eliberează diagnosticul, iar dacă vreun medic își asumă să spună că are coaste rupte fără să le aibă, e strict problema medicului, nu a poliției. Oricum, între noi fie vorba, cu coastele întregi sau rupte, e același lucru. Cu ce credeți că l-ar ajuta dacă ar avea și el două coaste rupte? Dosarul penal s-ar referi, pe lângă infracțiunea de ucidere din culpă, și la cea de vătămare corporală din culpă. (Pentru coastele rupte) Dacă el este șoferul care a intrat pe sens opus, credeți că ar formula plângere penală împotriva lui însuși pentru coastele rupte? Eu zic că nu. Așa că, în picioare sau pe targă, e cam același lucru”.