Din momentul în care consilierul primarului general a fost arestat pentru că a încasat 25.000 de euro dintr-o șpagă de 230.000 de euro, era evident că va veni și rândul lui Oprescu. De altfel, dosarul prezentat de procurori în care este vizat Solomon Wigler arată că există o adevărată piramidă a șpăgii în Primăria Capitalei. Într-o astfel de situație, consideră Mălin Bot într-un editorial pentru EVZ, nu exista decât o alternativă: ori Oprescu era incredibil de tont, ori era uluitor de corupt.
”Pur şi simplu nu se putea ca Sorin Oprescu să fie atât de prost încât să stea cocoţat în vârful unei asemenea piramide a corupţiei, ca un păun nătâng, fără a avea nicio legătură cu ea. Nimeni nu poate să fie atât de prost”, este de părere jurnalistul.
Prin urmare, Ponta nu avea niciun motiv să fie uluit de arestarea lui Oprescu așa cum a declarat. Ceea ce este cu adevărat uluitor este că primarul Bucureștiului nu s-a oprit din a lua șpăgi nici chiar după ce consilierul său a fost arestat pentru astfel de fapte. Dacă un om normal s-ar fi abținut într-o astfel de situație și ar fi pregătit împreună cu avocații o strategie de apărare în cazul în care anchetatorii ar fi ajuns până la el, ei bine, Oprescu nu a putut pur și simplu să se abțină. Practic, acesta s-a oferit pe tavă procurorilor DNA.
”Omul s-a dovedit dependent de şpagă. Probabil că „s-a dat la fund o lună de zile şi apoi a intrat în sevraj. A fost ca un consumator de droguri care jefuieşte bănci pentru a face rost de bani, deşi înţelege că fiecare jaf ar putea să fie ultimul şi că ar putea chiar să-şi piardă viaţa împuşcat de vreun paznic sau poliţist. A ajuns în situaţia celui pentru care viciul e mai important decât propria viaţă”, susține Mălin Bot.
La trei luni după ce consilierul i-a fost prins în flagrant luând o șpăguță de 25.000 de euro, Oprescu a încasat rate din șpăgile pe care le-a negociat. El a fost oprit când a ieşit cu maşina din curtea casei, având la el 5.000 de euro, bani despre care a spus că îi pregătea pentru plata unor impozite.
Fiecare bancnotă avea serie consemnată anterior. Este absolut evident că Sorin Oprescu însuși a oferit anchetatorilor probele beton împotriva sa. Prinderea primarului cu cei 5.000 de euro pune punct ”unei anchete care scoate la lumină o veritabilă administraţie paralelă. Pe lângă primăria oficială, de fapt, în Bucureşti mai funcţiona o primărie secretă paralelă un fel de Administraţie a Şpăgilor în care Oprescu era şpăgar-şef. Primăria Şpăgii Generale a Municipiului Bucureşti ajunsese să căpuşeze până la sufocare oraşul”.
Analizând această piramidă bine gândită a mitei nu poți decât să realizezi cât de mult a afectat ea dezvoltarea Capitalei și ”ajungi la concluzia că pedepsele stabilite de lege pentru corupţie sunt pur şi simplu prea blânde pentru asemenea monstruozităţi. Oamenii aceştia ar merita să nu mai părăsească niciodată puşcăria”, scrie Mălin Bot în finalul editorialului.