Klaus Iohannis atacă la CCR modificarea și completarea Ordonanţei privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii

Preşedintele Klaus Iohannis a atacat, miercuri, la Curtea Constituţională, modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), afirmând că regimul juridic al salarizării aplicabil funcțiilor de președinte și vicepreședinte ANCOM devine unul neclar, aspect ce ar conduce la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție

Modificările aduse conducerii ANCOM, prin care 4 din cei 7 membri ai unui Comitet de Reglementare în Comunicații pot fi numiți din rândul partidelor, îl nemulțumesc pe președintele Klaus Iohannis.

Radu Mihail, liderul grupului USR din Senat, a arătat la începutul acestei luni că modificările aduse structurii de conducere a ANCOM reprezintă „nu doar încă o încercare de politizare” a unei instituţii de reglementare a pieţei din România sau „o tentativă de a mai crea încă patru sinecuri extrem de bănoase pentru clientela de partid”, ci „un atac direct” la siguranţa naţională.

Politică - 29 nov, 14:20

Ambasadoarea Kathleen Kavalec a SUA, decorată de președintele Klaus Iohannis

„Suntem înainte de lansarea licitaţiei pentru tehnologia5G, o licitaţie de aproape un miliard de euro, şi am văzut eforturile financiare extraordinare şi PR-ul agresiv din partea unei anumite companii de a demonstra că nu reprezintă un pericol direct la siguranţa naţională. Ori, exact în acest moment, PSD promovează pe foarte-repede-înainte o lege care să-i confere controlul asupra autorităţii care va organiza licitaţia şi care va desemna câştigătoarea ei”, a precizat senatorul.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații este neconstituțională.

“2.Art. I pct. 2 din legea criticată – cu referire la art. 111alin. (4) și art. 112alin. (10) nou-introduse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 – încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție

Potrivit art. 111alin. (1) din OUG nr. 22/2009, în forma propusă prin legea dedusă controlului de constituționalitate: „(l) Pentru aprobarea reglementărilor în sectorul comunicațiilor electronice, comunicațiilor audiovizuale și al serviciilor poștale, se constituie un Comitet de reglementare format din 7 membri, inclusiv președintele și cei 2 vicepreședinți”.

2.1.În forma propusă prin legea criticată, alin. (4) al art. 111din OUG nr. 22/2009 prevede: „(4) Hotărârile adoptate sunt obligatorii pentru toți membrii; membrii care au votat împotrivă pot solicita consemnarea opiniei separate în procesul-verbal al ședinței respective. Președintele este obligat să emită decizia prevăzută la art. 12 alin. (3), chiar dacă a votat împotrivă sau nu a fost prezent la ședință”.

Potrivit art. 3 lit. c) și d) din OUG nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații: „În vederea realizării rolurilor sale, ANCOM îndeplinește următoarele funcții: (…) c) de reglementare a activităților în domeniul comunicațiilor electronice, comunicațiilor audiovizuale și al serviciilor poștale, prin adoptarea și implementarea de decizii cu caracter normativ și individual, precum și de proceduri funcționale, operaționale și financiare, prin care se pun în aplicare politicile în domeniu, de urmărire și control al respectării acestora; d) de elaborare de norme secundare specifice domeniului comunicațiilor electronice și al serviciilor poștale;”.

Astfel, potrivit legii, funcția de reglementare a ANCOM se materializează prin emiterea de decizii, acestea fiind actele administrative prin care, în baza competenței atribuite de legiuitorul primar, ANCOM reglementează activitățile în domeniul comunicațiilor electronice, comunicațiilor audiovizuale, respectiv în domeniul serviciilor poștale.

Potrivit textelor criticate, Comitetul de reglementare al ANCOM adoptă reglementări în sectorul comunicațiilor electronice, comunicațiilor audiovizuale și al serviciilor poștale, prin adoptarea de hotărâri, cu majoritate simplă. Cu toate acestea, actele administrative prin care se materializează intențiile de reglementare ale Comitetului sunt decizii ale președintelui ANCOM.

În primul rând, este neclar regimul juridic al hotărârilor adoptate de Comitetul de reglementare al ANCOM, întrucât norma în cauză creează confuzie între decizia organismului colegial și actul în care aceasta se materializează. Practic o decizie a unui organism colegial deși ar trebui să se materializeze într-o hotărâre semnată de președintele instituției respective, în calitate de reprezentant al acesteia, este de fapt preluată în conținutul unei decizii emise de președintele ANCOM, ca și cum acest act ar reprezenta manifestarea sa exclusivă de voință. Pe de altă parte, nu este clar dacă aceste hotărâri sunt acte administrative în sensul art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dat fiind că acestea se materializează, potrivit dispozițiilor nou introduse, într-o decizie a președintelui ANCOM, motiv pentru care dispozițiile art. 111alin. (3) și (4) din legea criticată sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii.

În al doilea rând, trimiterea la art. 12 alin. (3) din cuprinsul art. 111este una eronată, dat fiind faptul că potrivit acestei prevederi: „(3) În exercitarea atribuțiilor sale, președintele emite decizii”. Or aceste acte sunt emise în exercitarea atribuțiilor Comitetului de reglementare al ANCOM și nu în exercitarea celor stabilite de lege pentru președintele ANCOM. Simpla trimitere la dispozițiile art. 12 alin. (3) nu este de natură să îndeplinească cerințele de calitate a normei. Astfel, din redactarea propusă prin legea criticată se poate înțelege că președintele este obligat să emită o decizie, inclusiv în situația în care ar constata existența unui motiv de nelegalitate.

2.2În redactarea propusă prin legea criticată, art. 112alin. (10) prevede: „(10) În cazul imposibilității definitive de exercitare a mandatului de către unul dintre membri, comisiile parlamentare prevăzute la alin. (3) propun celor două Camere ale Parlamentului, în termen de 30 de zile, persoana care va fi numită pentru durata rămasă până la încheierea mandatului, cu respectarea cerințelor de numire prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”.

2.2.1Considerăm că norma nou introdusă are un conținut neclar, întrucât nu se prevede momentul începerii curgerii termenului de 30 zile în care comisiile parlamentare – Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor a Camerei Deputaților, Comisia pentru comunicații și tehnologia informației a Senatului, Comisia juridică, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților și Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului – trebuie să propună celor două Camere ale Parlamentului persoana care va fi numită pentru durata rămasă până la încheierea mandatului cu privire la care s-a constatat că a intervenit un caz de imposibilitate definitivă de exercitare a funcției de către persoana anterior numită în funcție.

În considerarea statutului juridic al ANCOM – cel al unei autorități administrative autonome, supuse unor reglementări europene în domeniul comunicațiilor – în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că interesul public protejat prin prevederile legale în materie este reprezentat și de necesitatea asigurării reglementării unitare și coerente a tuturor aspectelor privind organizarea și funcționarea ANCOM, precum și a evitării disfuncționalităților în activitatea acesteia (Decizia nr. 64/2018).

Potrivit art. 112alin. (8) lit. a) din legea criticată: „Mandatul membrilor Comitetului de reglementare, inclusiv al președintelui și al vicepreședinților, încetează în următoarele situații: a) imposibilitatea de a-și îndeplini mandatul mai mult de 120 de zile calendaristice consecutive dintr-un interval de 140 de zile; (…)”.

În opinia noastră, în ceea ce privește posibilitatea numirii unei alte persoane în funcția de membru al Comitetului de reglementare pentru restul de mandat rămas, nu este clar dacă prevederea de la alin. (10) devine incidentă atunci când sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute la alin. (8) lit. a) al art. 112, – respectiv dacă imposibilitatea exercitării mandatului a însumat mai mult de 120 de zile calendaristice consecutive dintr-un interval de 140 de zile – sau dacă imposibilitatea definitivă de exercitare a mandatului poate fi constatată în alte împrejurări. Din această perspectivă, în lipsa definiției sintagmei „imposibilitate definitivă”, precum și a procedurii de constatare a acesteia, apreciem că art. 112alin. (10) are un conținut neclar, aspect ce contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul legalității, în componenta sa privind calitatea normei juridice, deoarece generează imprevizibilitate și neclaritate prin utilizarea unei sintagme cu o largă semnificație, fără a o explicita.”, transmite Administrația Prezidențială.

Comunicatul integral poate fi citit AICI