Jurnaliștii Deutsche Welle noatează într-un articol publicat pe adevărul.ro că justiția și lupta aticorupție sunt în mare primejdie, “dacă nu chiar pe dric, date fiind modificările legislative operate parţial pe şest, de parlamentari corupţi ori inepţi”.
“Or, în timp ce ţara arde, baba se piaptănă. Mulţi se ocupă intens cu lansatul de cărţi. Se dau în vileag detalii picante. Se dezvăluie amănunte incendiare şi compromiţătoare despre oameni de stat, încondeiaţi locvace de foste febleţi, aparent frustrate după ce ar fi fost date deoparte de intrigile unor cuconiţe rivale, mai prezentabile. În iureşul acestor dezvăluiri, contrastând puternic cu semiparalizia la nivel înalt şi cu nemişcarea politică, oare cui să-i mai pese de solidaritatea românilor?”, se întreabă jurnaliștii DW.
Președintele Klaus Iohannis reprezintă, în opinia sursei citate, singura instanţă în stare azi să-şi facă auzit glasul eficient întru refacerea spirituală a naţiunii, întru agregarea şi mobilizarea ei.
“Calitatea unui lider rezidă în adecvarea sa la comandamentele timpului. A popoarelor, în capacitatea lor de a se uni la ceas de cumpănă. Datoria unui şef de stat e să le ajute să-şi câştige pariurile cu istoria. De pildă, unindu-se”, scrie în articol.
“E adevărat că România nu bate pasul pe loc, aşa cum sugerează unii comentatori excedaţi de precauţia uneori excesivă, pentru mulţi inexplicabilă, a preşedintelui. Care pare a considera util să se delimiteze mai net de predecesorul său decât de adversarul său politic real. Alte puteri mai funcţionează, deşi nu tocmai ireproşabil. Condamnarea la un an cu suspendare, o sentinţă ce-i drept insuficientă în raport cu gravitatea furtului electoral săvârşit de un Dragnea, demonstrează că justiţia independentă încă n-a decedat. Dar globalizarea e rapidă. Provocările ei se succed în ritm alert. Europei îi trebuie grabnic o Românie – stat de drept. Iar România are urgentă nevoie de reforme consistente, nu de contrarevoluţii parlamentare.
Din păcate, mentalităţile se modifică exasperant de lent, când nu sunt chiar bătute în cuie de o memorie scindată, ori sclerozată. Ar fi misiunea preşedintelui s-o repare, accelerând, concomitent, schimbările necesare.
Dacă nu el, cine? Şi dacă nu acum, când?”, conchid jurnaliștii de la DW.