Judecătorul Horaţius Dumbravă, fost şef al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a lansat un nou atac la adresa ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, în scandalul generat de raportul privind DNA.
Dumbravă afirmă că evoluţia evenimentelor legate de cererea de revocare din funcţie a Laurei Codruţa Kovesi „capătă accente grave, de evidentă încălcarea a regulilor de bun simţ juridic”, făcând referire la publicarea de către Tudorel Toader a acţiunii disciplinare formulate de Inspecţia Judiciară împotriva procurorului-şef al DNA, document care nu ar fi trebuit publicat.
„Evoluția evenimentelor legate de cererea de revocare a procurorului șef DNA capătă accente grave, de evidentă încălcare a unor reguli elementare de bun simţ juridic.
Mass media a scos în evidență faptul că ministrul justiției a publicat, în susținerea unuia din argumentele revocării, un document emis de Inspecția Judiciară, care nu e destinat publicității: acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară, ai căror subiecți sunt doamna Kovesi și domnul Marius Iacob, pe de-o parte, și Inspecția Judiciară, pe de altă parte ca titular al acțiunii disciplinare.
CSM și Inspecția judiciară nu pot rămâne pasive la încălcarea independenței sistemului judiciar prin publicarea unor documente care nu sunt publice. E mult prea grav ce s-a întâmplat pentru a nu avea măcar o reacție a acestor instituții menite să sancționeze derapaje de la încălcarea independenței sistemului judiciar și a membrilor săi.
Revin cu întrebarea, al cărui interes public crește în importanţă acum, în lumina celor de mai sus: cine sunt acei procurori la care făcea referire ministrul justiției în declarația sa de joi seară, 22 februarie, și care au întocmit/contribuit la scrierea raportului ce însoțește cererea de revocare a procurorului șef?
Pentru că orice magstrat știe un lucru elementar (oare procurorii care au contribuit la acest raport știu?): că un proces (inclusiv cel disciplinar) nu este public decât în două situații expres și limitativ prevăzute de lege: ședințele de judecată și pronunțarea hotărârii; doar în aceste etape procedurale, procesul are caracter public. În niciun caz actele procedurale ale unui proces.
Or, publicarea unei acțiuni disciplinare de către o persoană care nu e parte într-un proces, cum este ministrul justiției, deși are cunoștință de această acțiune, încalcă principiul legalității și al dreptului la apărare pe care le au părțile în cauza respectivă.
Trebuie spus că ministrul justiției a fost încunoștințat de soarta sesizării pe care a făcut-o cu privire la o anumită faptă alegată în sarcina doamnei Kovesi. Deci, a luat cunoștință în mod oficial de anumite informații dintr-o cauză disciplinară, informații care nu au caracter public.
Însă, ministrul justiţiei nu a exercitat acțiunea disciplinară, deși avea oportunitatea legală să o facă. Ca atare, el, ministrul justiției nu este parte în procesul disciplinar. Și, evident, tocmai pentru a respecta cele două principii, al legalității și al dreptului la apărare pe care urmează a-l exercita părțile în dosar, nu avea voie să devoaleze public date și informații dintr-o cauză în care nu este parte și despre care a aflat în mod oficial.
Ironic, nu? Tocmai ce ministrul justiției acuză procurorul șef de multiple ilegalități, printre care și încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, independența justiției, imaginea României etc.
Păi, domnia sa ce a făcut prin publicarea unei acțiuni disciplinare care nici nu știu dacă a primit primul termen la secția de procurori, și, deci, nu e finalizată? Nemaipunând la socoteală că publicând ilegal acest document, pune presiune nejustificată asupra procedurii inițiate de Inspecția Judiciară și asupra „judecătorilor” cauzei, adică a membrilor secției de procurori, care secție, potrivit Constituției României (aceeași pe care domnul profesor doctor o tot folosește în argumentaţiile sale publice), este o instanță de judecată în materie disciplinară.
Prin astfel de presiuni nejustificate, cum e publicarea unui document de care a aflat pe cale oficială, și care nu e destinat publicității, domnul profesor universitar doctor, ministru al justiției, pune sau nu pune presiune asupra independenței justiției?
Nu pot, însă, să nu remarc o altă ironie a situației: una din problemele și, corelativ, imaginea negativă pe care și-a creat-o DNA în unele situații legate de cauze penale concrete este faptul că au apărut detalii din procese penale nefinalizate, pe larg, în presă. Că DNA a fost sau nu de vină, e de discutat în multe cazuri. Însă, Plenul CSM în decembrie 2014 a indicat încălcarea independenței justiției de către procurorul șef DNA, doamna Kovesi, prin faptul că, în calitate de șef de instituție, nu a asigurat confidențialitatea unor date, punând astfel presiuni nejustificate pe judecători de la ICCJ ce aveau de soluționat anumite cauze (deci nu erau finalizate).
Cu atât mai mare e ironia cu cât nu mai departe de acum 1 an și ceva aceeași doamnă procuror șef, în apărarea unei colege (doamna Mirică) ce avea pe rol o cauză disicplinară și pe care o apăra în fața secției de procurori, la fiecare termen chema presa și dădea declarații de pe treptele CSM, înainte de ședința de judecată. În calitate de ‘avocat’. Adică clare și evidente intimidări și presiuni, cel puțin la nivelul aparenței, la adresa membrilor instanței de judecată, constituită de membrii secției de procurori în materie disicplinară.
Hm, cum se întoarce roata…”, a scris sâmbătă judecătorul Horaţius Dumbravă, pe pagina sa de Facebook.
Reacţia fostului preşedinte al CSM vine după ce Tudorel Toader a fost acuzat că a publicat un document secret al Inspecţiei Judiciare printre anexele la raportul în care propune revocarea şefei DNA (Detalii AICI).