Gabriel Liiceanu a demisionat din Grupul pentru Dialog Social. Atac dur la adresa senatorului USR, Vlad Alexandrescu: ”Un Dinu Păturică al vremilor noastre. De la el se va trage destrămarea Grupului”

Gabriel Liiceanu a anunțat că a demisionat din Grupul pentru Dialog Social. Într-o scrisoare deschisă transmisă marți noapte membrilor grupului, Liiceanu enumeră motivele pentru acre a luat această decizie și lansează un atac dur la adresa senatorului USR, Vlad Alexandrescu, despre care spune că va duce la destrămarea Grupului.

Informația privind demisia lui Gabriel Liiceanu a fost anunțată pentru prima dată de Liviu Antonesei, pe blogul personal, iar scrisoarea adresată membrilor Grupului pentru Dialog Social a fost publicată de G4 Media.

În scrisoarea cu pricina, Liiceanu îl numește pe Alexandrescu ”un Dinu Păturică al vremilor noastre” sau ”Neo-Păturică” și vorbește despre membrii ai GDS care ”își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării”.

”În clipa de față avem în Grup chiar o întreagă familie, familia Vianu-Alexandrescu: tatăl, Ionel Vianu (demisionat în urmă cu un an pentru că punctul lui de vedere nu a întrunit acordul unanim într-o mică dezbatere online), fiul (Ștefan), nepotul (Vlad) – cei doi, așadar, sunt veri primari – și soția nepotului (Raluca).

N-ar fi nimic dacă, prin jocul fericit al hazardului, am avea de-a face cu un clan hăruit integral cu vocație civică. Din păcate lucrurile stau exact pe dos: cu excepția lui Ionel Vianu, ceilalți membri ai clanului nu acoperă „criteriile Pleșu”, răstălmăcite și contestate vehement la ultima noastră întâlnire de Vlad Alexandrescu, devenit faimos în ultimele săptămâni printre noi pentru că, podidit de admirație de sine și otrăvit de bietul său eu, s-a autointitulat „membru marcant al opoziției”.

Raluca, soția lui, este o încântătoare și grațioasă doamnă, care scrie articole citibile pe sărite și a cărei relevanță publică e nesemnificativă. Are meritul, deloc neglijabil că, în adunările Grupului, păstrează tăcerea. Lui Ștefan, având și el micile neajunsuri ale verișoarei prin alianță, îi lipsește în schimb această calitate: e gureș, și decibelii pe care-i emite la fiecare luare intempestivă de cuvânt pun la grea încercare neuronii celor de față.

Ca să nu mai spun că, repezit cum e, scoate nu de puține ori pe gură prostii („Păi să votăm, să votăm pe loc, că eu cred că nimeni de aici nu are ceva împotrivă ca președintele Grupului să primească indemnizație!” Ba eu am, dragă Ștefan, căci nici un membru al GDS nu-și face meseria de cetățean pe bani, ca revoluționarii lui Iliescu. Și-apoi de unde să primească? Din cotizația membrilor de 100 de lei pe an?)

Despre membrul-marcant-Vlad-Alexandrescu s-ar putea scrie un eseu. Sau un roman despre un Dinu Păturică al vremilor noastre. (Vă mai amintiți cum îl introduce Filimon în scenă? „… avea un nas cam ridicat în sus, ce-i indica ambiția și mândria grosolană”.) Ceva îmi spune, pornind de la felul în care se poartă (pus pe harțag, zâzanii și obrăznicii), că de la el se va trage destrămarea Grupului. El, și complezența iresponsabilă a câtorva dintre noi, întrețin aprins focul dihoniei.

Căci dihonia a pătruns în Grup la ședința din luna mai, nu atât din pricina urletului meu exasperat din deschidere, cât zădărelii și comediei juridice pe care a jucat-o de față cu toți Neo-Păturică, explicându-ne, cu competența lui juridică de doi bani, că avem cvorum, când de fapt nu aveam, că membrii neînregistrați sunt membri cu drepturi depline, când de fapt nu erau, că ce dacă nu ne-am ținut adunările generale de ani de zile… Pe scurt, sabotând exigența de legalitate a Grupului”, se arată în scrisoarea adresată de Gabriel Liiceanu membrilor GDS.

Printre motivele care l-au făcut pe Gabriel Liiceanu să demisioneze din GSD se numără și neînțelegerile cu noul președinte, Andrei Cornea, precum și nemulțumiri legate de modul de funcționare al GDS.