"Decizia în plic", venită de la "cel de sus", lege în politica românească: "Lipitori politice – Aleșii își acoperă lipsa de demnitate, de argument, de coloană vertebrală, invocând voia celui de deasupra"

La  Palate se umblă cu “decizia în plic”. În interior este dorința “celui de sus”. Nu vă gândiți că pe politicieni i-a lovit sindromul credinței, “cel de sus” are iniţiale sau, uneori, nume conspirativ. Niciodată nu i se pronunţă numele, cu speranţa că, dacă vreun curajos delator îşi îndeplineşte menirea, să nu poată cita în clar.

“Ochii celui care încearcă să îţi reducă întrebările la cât mai multă şi cât mai definitivă tăcere se învârt ca un titirez, buzele se încreţesc mai rău decât hârtia creponată, fruntea se învălurează, iar mâinile se împreunează deasupra gurii şi doar degetul, ales cu grijă, arată spre văzduh: cel de sus”, explică fosta consilieră prezidențială Adrian Săftoiu într-un editorial pentru adevărul.

 „Decizia în plic” este una dintre metehmele politicii., este o veche apucătură a aleșilor: “să îţi acoperi lipsa de demnitate, de argument, de coloană vertebrală, invocând voia celui de deasupra”.

Politică - 22 sep, 14:34

Lucian Bode (PNL): Avem nevoie de toată energia și susţinerea Organizaţiei Femeilor Liberale pentru alegerile prezidenţiale şi parlamentare

“Nu îmi face nicio plăcere să amintesc votul celebru de la legea pensiilor, când preşedinta de şedinţă număra deputaţi care nu erau în sală. Nu putea fi suspectat nimeni de la acel prezidiu că nu ştia atâta artimetică pentru o numărătoare. Dar era o decizie în plic şi trebuia respectată. Care e, şi în prezent, efectul acestui acest tip de atitudine? Se simte mai bine acum doamna Ridizi că a acceptat orbeşte să organizeze ce nu era de organizat, doar pentru că avea o decizie în plic?”, mai scrie Săftoiu.

La cum stau lucrurile în România, “peste exact un ciclu electoral vom fi tot pe strada asta mocirloasă a politicii, dacă reformarea, altfel necesară, se rezumă doar la schimbarea de nume”.

“Mă aşteptam ca aceşti oameni tineri care vin să-i înlocuiască pe cei îmbătrăniţi în rele să dovedească ceea ce spun că le lipseşte celor destinaţi abatoarelor politicii: că au caracter, că îşi văd limitele, că îşi pot struni vanităţile şi obsesiile politice personale, că au capacitatea să se aşeze la locul potrivit şi nu la cel râvnit, că au reţinut din istoria recentă că, atunci când greşeşti la numărătoare şi le impui şi celorlaţi să vadă alte cifre, ajungi împreună cu grupul care acceptă numărătoarea greşită într-o vale a plângerii. Pe fond, ar fi un regretabil accident personal sau de grup, dacă acest mod de lucru nu ar afecta comunitatea căreia trâmbiţăm că îi oferim o clasă politică reformată”, conchide Săftoiu.