După audierea-maraton a lui Mark Zuckerberg în Congresul american, jurnalistul Cristian Tudor Popescu a făcut o comparație între parlamentarii americani și cei români.
”Mai toți de o anumită vârstă. Mi-a plăcut cum vorbeau, foarte educați în discurs. Școală bună de vorbire, spre deosebire de bostangiii și mazdroapele din Parlamentul României. Da, e o plăcere să-i vezi. Alt stil. Altă ligă (…) Senatorii și deputații de acolo erau profesioniști, își făceau fiecare meseria foarte bine. Problema României e că în loc de pro-fesioniști are acum în partea de sus pro-ști. Pro și pro. Asta e tot”, a susținut Cristian Tudor Popescu, pentru Digi24.
Jurnalistul consideră că, în scandalul care a lovit Facebook, Mark Zuckerberg este în esență onest: ”Va face eforturi în continuare să diminueze posibilitatea scurgerii de informații. Nu va reuși până la capăt, el știe asta. Nu poate până la capăt. Așa cum e construit internetul, cât el poate genera niște revoluții în lume – Egipt, Moldova, România, acum un an și ceva – nu a fost o revoluție, a fost o ieșire în stradă. Fără Facebook n-ar fi fost posibilă. Facebook este un refugiu al libertății. Atunci când ți se închid celelalte medii, îți rămâne Facebook. Dar partea lui întunecată, hăul, se uită în și el în tine. Nu vom putea evita asta”.
CTP a remarcat și faptul că Zuckerberg a fost dispus să le dea explicații parlamentarilor americani, deși el practic nu a încălcat nicio lege: ”Mark Zuckerberg a spus un lucru de bun simt. Facebook e rețea privată, dacă doriți să intrați, bine. Dacă nu, nu. Eu aș vrea să intrați, să comunicați, e un risc, vi-l asumați în cunoștință de cauză. Eu nu bifez nimic. Nu am nimic de ascuns. Ce să ascund eu? Datele alea ți le fură degeaba. Mie poate să-mi fure toate datele, ce vrei să știi despre mine – dau tot. Asta înseamnă că voi putea fi manipulat vreodată? Nu. Pentru că am mecanisme imunitare bine puse la punct. Ceea ce nu au cetățenii. Asta trebuie să aibă. Să învețe să se apere. Să nu uităm, el nu a încălcat nicio lege. El nu era chemat ca acuzat. Putea să aibă o atitudine obstrucționistă, să spună: ce treabă am eu cu Cambridge Analytica? Acolo i s-au pus întrebări morale, nu a fost o chestiune de lege”.