Alfred Bulai, într-un editorial pentru Cotidianul: „Iohannis a reușit ce nu a visat PSD” / „Prăbușirea liberalilor a început de mult timp, cam de când s-au tot jucat de-a alegerile”

Într-un editorial pentru Cotidianul.ro, Alfred Bulai susține că liberalii se îndreaptă astăzi spre dezintegrarea de acum 30 de ani când au suferit prima decapitare, înlăturarea lui Radu Câmpeanu. Potrivit lui Alfred Bulai, PNL cu Nicolae Ciucă la cârmă  care “conduce doar guvernul, și asta fără vlagă, fiind foarte departe de ideea de lider politic”, riscă să reia seria scindărilor și să devină irelevant pe scena politică în urma apropierii de PSD:

“Exista un banc în comunism care mi-a plăcut foarte mult. Cică un bou păștea pe marginea drumului, iar pe lângă el a trecut o mașină care transporta vite, vite ce erau zgomotos de vesele, râdeau, erau bucuroase din cale afară. Văzându-le așa de vesele, boul le-a strigat: ”De ce dracu sunteți atât de vesele? Că ăștia vă duc la tăiere!”. La auzul acestei replici, una dintre vaci a băgat capul prin grilajul camionului și i-a strigat: ”Da, dar noi ajungem în Germania!”

Zilele trecute mi-am adus aminte de acest banc pe când mă gândeam la toată nebunia care există astăzi în PNL. Exact acum 30 de ani liberalii sufereau prima decapitare, din opțiunea lor de a scăpa de primul președinte al PNL, Radu Câmpeanu. Acesta venise cu un an înainte cu propunerea năstrușnică ca la candidatura de Președinte al României PNL să îl desemneze pe Regele Mihai, propunere care fusese serios analizată de conducerea partidului de atunci care a și decis în primele 15 secunde, în unanimitate, să fie de acord. Cel mai probabil uitaseră să-l întrebe și pe Regele Mihai, iar în felul acesta PNL a reușit două contra performanțe. Aceea de a nu avea candidat la președinție și, mult mai grav, de a nu intra în Parlament. Evident, în prima delegație permanentă au căzut cu toții de acord că, de fapt nimeni nu fusese de acord cu propunerea inițială, că de fapt ideea fusese doar lui Radu Câmpeanu, motiv pentru care au scris o pagină glorioasă de istorie liberală și l-au dat afară din partid. De atunci a început în partid lungul șir al excluderii foștilor președinți. PNL a rămas atunci în afara parlamentului. El, singurul partid istoric care coagula, la începutul anilor 1990, speranța înlocuirii produsului politic al evenimentelor din 1989, Frontul Salvării Naționale, iar mai apoi al urmașului său PDSR, rebotezat ulterior PSD. Într-un mod magistral, PNL a reușit să prăbușească această speranță. Partidul în 1993 era într-o degringoladă totală, unii plecând, ații lăsându-se de politică, dar cei mai mulți, cei ce votaseră în ’90 sau ’92 cu ei, rămași cu dezamăgirea pentru mult timp”.

Potrivit lui Alfred Bulai există două tabere în PNL: una pasivă, formată din cei care speră să poată obține serioase avantaje rămânând alături de PSD și una a celor care își dau seama că drumul alături de PSD, duce direct către prăbușirea vechiului partid liberal. Fiecare dintre liderii importanți din această tabără se gândește la propriile interese, ale lor și ale grupurilor care îi susțin, mai susține Alfred Bulai.

„Astăzi, la 30 de ani de la acea situație fără ieșire, PNL a reușit performanța de a se afla într-o situație la fel de dificilă. Domnul Ciucă, președintele partidului, conduce doar guvernul, și asta fără vlagă, fiind foarte departe de ideea de lider politic. Și sunt amabil când folosesc o asemenea exprimare blândă. Partidul pare scindat în cel puțin două tabere. Una pasivă, formată din cei care se bucură că ar putea să „ajungă în Germania”, adică speră să poată obține serioase avantaje rămânând alături de PSD. Care sunt condițiile nu prea contează pentru ei. Ideea este că pot primi și ei ceva prin grija „fratelui mai mare ”. Ar putea astfel ca în timp să moară partidul? Este evident, dar acest lucru contează prea puțin pentru această tabără. Contează doar garanția de a rămâne într-o formă sau alta la guvernare. Mai există însă o tabără, nu știu cât de mare, a celor care își dau seama că nu merg la un salon auto în Germania, ci că drumul, chiar dacă lin, duce direct către prăbușirea vechiului partid liberal. Ei sunt tabăra reactivă, adică nostalgică. Evident, este treaba celor din PNL ce vor face. Partea interesantă este însă că PSD, înarmat cu abilitățile unor politicieni cu multă experiență, știe foarte exact să speculeze această situație. Dar mult, mai amuzant este faptul că, în perspectiva viitoarei rotative de la vârful guvernului, ambele tabere din PNL par să își dorească un singur lucru: ca schimbarea să se facă exclusiv în favoarea PSD-ului. Prima tabără știe că acesta este un preț pe care trebuie să-l plătească dacă vor protecție”.

Potrivit lui Alfred Bulai, PSD va juca la intimidare în contextul negocierilor pentru rotativă:

„Dincolo de lozinci, fiecare dintre liderii importanți din această tabără se gândește la propriile interese, ale lor și ale grupurilor care îi susțin. Interesant este că și a doua tabără își dorește, poate nu în aceeași măsură, să existe un fiasco al acestor negocieri. Explicația este simplă. Ei își doresc o schimbare a lidershipului din partid, în primul rând, a viitorului fost premier. Pentru aceasta, însă, trebuie să existe o masă critică și, mai ales, motive suficiente cu care să fie cei mai mulți membri de partid de acord. Prin urmare, nici tabără reactivă nu își dorește o negociere care să fie dată ca exemplu pozitiv. Cei din PSD cunosc foarte bine aceste lucruri și joacă în continuare la intimidare știind că meciul este de fapt aranjat. Desigur, în final, mă aștept ca PSD să arate obrazul și să se vaite că a lăsat mult de la el, în fața presei desigur, iar la polul opus liderii PNL se vor mândri că au obținut un rezultat excelent”.

Alfred Bulai îl consideră pe Klaus Iohannis responsabil pentru prăbușirea PNL, șeful statului reușind să facă ceea ce nu reușise niciodată PSD: să distrugă orizontul de speranță al liberalilor:

„Se va întâmpla o astfel de minirevoluție în PNL? Este posibil, dar nu prea probabil. Aceasta pentru că, deocamdată, liderii cu mai multă forță, cu o imagine bună în partid, sau mai ales în afara sa, nu prea ies pe scenă. Chibițează toți în culise, ori prin cârciumile în care se mai întâlnesc și pun țara la cale. Regretabil pentru PNL este faptul că au ajuns în această situație nu pe mâna lui Ciucă, ci pe mâna președintelui lor, adică al lui Klaus Iohannis, cel care a reușit ceea ce PSD nici nu a visat vreodată: să distrugă orizontul de speranță al liberalilor. Cu alte cuvinte, prăbușirea a început de mult timp, cam de când s-au tot jucat de-a alegerile, schimbând patru candidați la București, schimbându-și prim miniștrii ca pe șosete și ajungând în cele din urmă umili servanți ai celor din PSD”.

Citește editorialul pe Cotidianul.ro.