Victor Rebengiuc a mărturisit care este cel mai mare regret al său în viață: „Nu am avut tată și mama nu a vrut să vină să mă vadă jucând”

La vârsta de 90 de ani, Victor Rebengiuc este încă pe scenă și iubește fiecare moment în care se află în fața publicului.

Marele actor i-a acordat un interviu emoționant lui Mihai Bobonete, în care a vorbit despre unul dintre cele mai mari regrete ale vieții sale, dar a acordat și o lecție de modestie atunci când a spus că nu îi plac aplauzele și nu și-a dorit să fie celebru.

Victor Rebengiuc, despre cele mai mari regrete

Victor Rebengiuc este marcat de refuzul mamei de a-l vedea pe scenă, dar dezvăluie faptul că încă se mai teme de părerile oamenilor cunoscuți, vizavi de prestația sa actoricească. Din acest motiv, marele actor spune că nu îi place să știe că sunt prieteni în public, atunci când urcă pe scenă.

Maestrul Victor Rebengiuc a crescut fără tată pentru că părinții săi s-au despărțit când avea trei ani, iar mai apoi, tatăl său a murit în război, la Stalingrad. Maestrul Rebengiuc regretă că mama nu l-a văzut niciodată pe scenă.

„Mama nu a vrut să vină să mă vadă jucând. A zi „Tu mori acolo şi eu nu vreau să văd asta”. Muncea foarte mult. Ea era singura care muncea în casă și aducea salariu. A mers greu”,povestește marele actor în podcastul lui Mihai Bobonete, „Da Bravo”, potrivit Viva!.

Acesta este unul dintre motivele pentru care actorul nu-și dorește să aibă cunoscuți în public sau, dacă aceștia sunt acolo, măcar să nu știe de ei. „Nu îmi place să ştiu că sunt persoane pe care le cunosc în public. Teatrul e liber, biletele se pun în vânzare, cine vrea să vină la teatru să vină, dar să nu vii la mine să-mi spui: „Dă-mi şi mie două bilete”, pentru că eu înnebunesc în momentul în care joc pe scenă să ştiu că e acolo, mă gândesc „Oare ce-o să zică?!”’, a adăugat Victor Rebengiuc.

De asemenea, maestrul a explicat că nici atunci când privește spre sală nu este atent la cine se află în public: „Nu văd niciodată în sală, pe nimeni. Eu nu văd publicul, văd o mare de capete. Văd peste, în general, nu mă uit. Pentru mine e un zid unde e cortina”.

„Nu-mi plac aplauzele”

„Nu-mi plac aplauzele”, a mărturisit Victor Rebengiuc, explicând totodată că nu este adeptul petrecerilor fastuoase de ziua sa: „Mi-aduc aminte că am făcut o nebunie odată, nu-mi mai aduc aminte la ce vârstă, 60 sau 65, mi-am luat toţi prietenii cei mai buni şi am mers la o masă la un restaurant japonez. Asta mi-a plăcut foarte mult”.

Victor Rebengiuc a fost crescut de bunicii materni, cărora le poartă un imens respect și le este recunoscător pentru educația oferită.

„Nu am avut tată, am avut bunic, din fericire. Am fost crescut de bunicii materni. Au fost minunaţi cu noi, ne-au crescut foarte bine. Oameni simpli, de la mahala. Bunică-mea era o fată frumoasă când era tânără, avea şi ceva zestre: o casă.

Bunică-miu era un bărbat superb – brunet, cu părul creţ, avea mustaţă. Nu l-am moştenit noi, nici eu, nici frate-miu. S-au căsătorit, au început să facă copii, apoi bunică-miu și-a deschis o măcelărie și a dat faliment, aşa că a pierdut casa, a vândut-o. Şi noi trebuie să ne tot mutăm, pentru că ei se mutau în funcție de unde era chiria mai ieftină.

Am făcut asta vreo trei-patru ani. În fiecare toamnă, de Sfântul Andrei, ne mutam dintr-un cartier al Bucureştiului în altul. Eu şi cu frate-miu stăteam pe mobilă, pe camion”, povestește Victor Rebengiuc.

Întrebat de Mihai Bobonete care sunt micile sale bucurii ale vieții la 90 de ani, actorul a răspuns: „un covrig cu susan”. „Știu că vă plăcea să gătiți’, a mai adăugat Mihai. „Nu mai gătesc acum, nu pot să stau în picioare multă vreme. Nu am fost un creator de rețete, eu am gătit mâncare – ciorbă, fripturi, sarmale, de toate. Deserturi, nu. Prima dată când am încercat și eu să fac o cocă am întins-o pe toată casa”, a mai spus, amuzat, Victor Rebengiuc.