Tudor Chirilă, despre anii de școală din perioada comunistă: „Cochetam cu alcoolul și țigările, ca orice puști teribilist, eram extrem de timid, începeam să cânt la chitară, mă îndrăgosteam, the usuals”
În lumea artistică autohtonă, Tudor Chirilă este, fără doar și poate, „one of a kind”, iar pasiunea pe care o investește în tot ceea ce face se contabilizează în succesul de care se bucură, de mai bine de 25 de ani, în muzică și teatru.
Drumul până aici nu a fost cel mai ușor pentru artist, iar acesta a povestit cum a început totul și care a fost traseul său.
Tudor Chirilă, descoperirea pasiunii pentru muzică și teatru
„Am crescut cu marea muzică a anilor 70 aș zice și, ulterior, 80. Beatles, Queen, Zeppelin, Hendrix, Janis Joplin, Pink Floyd. În liceu, colegii ascultau Priest, Manowar, Black Sabbath, de metal nu m-am legat atât de tare. Am descoperit apoi muzica Pink Floyd, în The Wall și, ulterior, Final Cut au produs un cutremur în mine, am fost parte și din disputa amuzantă Bros vs Depeche Mode. Acum mă uit în urmă și mă gândesc cum ar fi putut să fie Bros un challenger”, a declarat artistul, potrivit Viva.
Tudor Chirilă a urmat Liceul „Ion Neculce”, iar despre anii de școală a declarat că „Cochetam cu alcoolul și țigările, ca orice puști teribilist, eram extrem de timid, începeam să cânt la chitară, mă îndrăgosteam, the usuals. Merg cu metroul destul de des și mă regăsesc, într-un fel, în câte un puști care se duce sau întoarce de la școală”.
„Pasiunea pentru muzică a existat dintotdeauna, doar că nu am îndrăznit să mă proiectez în solistul unei formații. Muzica a apărut în viața mea într-un mod serios când i-am cunoscut pe Liviu și pe Traian, cu care aveam să înființez Vama Veche, și asta s-a întâmplat în 1996, când eram deja actor al Teatrului de Comedie, dar aveam o perioadă în care nu jucam și mie nu-mi plăcea să stau degeaba fără să fac nimic, așa că am profitat de acea perioadă de pauză ca să pot să fac muzică.
Și ceea ce a început așa, într-un fel foarte lejer, căci colegii mei nu-și imaginau neapărat că vom ieși în public, s-a transformat într-un episod memorabil pentru muzica românească. De acolo înainte a trebuit să mă împart între teatru și muzică, lucru care n-a fost tot timpul ușor. Câteodată, am senzația că muzicienii mă consideră actor și actorii mă consideră muzician”, a declarat artistul.
Anii de facultate pentru Tudor Chirilă
În ceea ce privește facultatea, artistul spune că aceasta a reprezentat o explozie de libertate pentru el, dar și o explozie de socializare, având norocul să facă parte dintr-o clasă de studenți foarte unită. Artistul a mai mărturisit că aceasta a fost perioada în care a simțit că a început să se maturizeze, să fie din ce în ce mai independent și să înceapă să își exprime propriile opinii.
Întrebat dacă și-a depășit așteptările pe care le avea în tinerețe de la el, artistul a răspuns: „Habar n-am. Nu mă uit la viața mea în etape, chiar dacă știu că ele există și că și în ceea ce mă privește a existat o transformare individuală puternică. Sunt chestiuni diferite care mă preocupă acum, am altă perspectivă asupra multor lucruri, dar nu îmi aduc aminte care erau așteptările mele atunci. Tendința mea, din păcate, pe care aș vrea s-o schimb, este să fiu mereu nemulțumit, și asta nu e deloc bine și învăț să mă duc să văd lucrurile bune pe care le realizez, nu să mă concentrez pe ce nu pot încă face. Ține mult de ADN, așa că e greu de schimbat, dar încerc.”