Romanița Iovan și fiul ei au urcat în Munții Apuseni, pentru a-l comemora pe Adrian Iovan, la 9 ani de la moartea pilotului: „Preoții vin și slujesc. Noi mergem cu…”
Romanița Iovan și fiul ei au urcat, sâmbătă, 14 ianuarie, în Munții Apuseni, pentru a-l comemora pe Adrian Iovan, la 9 ani de la moartea pilotului. Creatoarea de modă a mers cu aproape o săptămână înainte să se împlinească 9 ani de la nefericitul accident, în care și-au pierdut viața Adrian Iovan și Aura Ion.
Fiul vedetei și al pilotului este bucuros că poate menține vie amintirea tatălui său
Romanița Iovan a urcat în Apuseni, dar nu singură, ci alături de fiul ei, Albert, și de un grup care s-a format în cei 9 ani de când s-a stins tragic fostul ei soț, Adrian Iovan.
Vedeta și fiul ei l-au comemorat pe pilot, cu o săptămână înainte să se împlinească 9 ani de la teribilul accident din munți și a explicat pentru Viva de ce. Albert Iovan este fericit că poate menține vie amintirea tatălui său.
„Este al 9-lea an și, de obicei, am respectat data, în sensul să mergem înainte. Data de 20 ianuarie pica anul acesta vineri și atunci am hotărât să venim înainte.
Altfel, trebuia să urcăm pe data de 21 ianuarie. Așa am făcut aproape în fiecare an. De 9 ani urcăm, dar nu este a 9-a oară, pentru că noi am fost și la 40 de zile și la 6 luni, în vara anului 2014, când s-a întâmplat incidentul…
Deci, practic, am urcat până acum de 10 ori. Am urcat prima dată la 40 de zile și după care la 6 luni și apoi în următorii ani la exact, înainte de a se împlini anii, înainte de 20. La anul, în 2024, data de 20 ianuarie se nimerește chiar sâmbătă când urcăm.”
Albert este înconjurat de prietenii lui Adrian și de familia lui Adrian Iovan
„Cu cât conștientizează mai mult faptul că prin această comemorare a tatălui lui reușește să îi țină vie amintirea în memoria colectivă, este esențială asta.
Se bucură că poate să facă ceva în acest sens. Și cred că este esențial ca toți prietenii, cei care au alcătuit nucleul acum 9 ani, să își mențină această legătură cu Albert, în timp.
În fiecare an este diferit. Niciodată nu este la fel ca acum un an și, probabil, nu va fi la fel anul următor. Pentru că există o emoție, care e unică, după părerea mea. Această emoție nu se repetă, este diferită și, de fiecare dată, e unică.
Numitorul comun este acest lucru, dar și vremea, care e extraordinară. Nu că sunt obsedată, dar pur și simplu, indiferent cât de înnorat e sau că e ceață, vremea e frumoasă atunci când urcăm. De exemplu, jos nu a nins deloc.
Practic, nu era niciun pic de zăpadă. Dar, într-adevăr, de la un moment dat, pe măsură ce urci, e zăpadă. Până și lucrul acesta se întâmplă, că a fost anul cu cea mai puțină zăpadă.
De obicei, pe Vârful Petreasa și în zona aceasta, inclusiv în Horea, pentru că noi din Comuna Horea urcăm, este zăpadă. Și sunt cam 10 km până sus pe Vârful Petreasa. Și, de obicei, în zonă zăpada este aproape de un metru.
Acum, cred că a avut 30 de centimetri, iar soarele ne-a urmărit de fiecare dată. Chiar dacă înainte cu o zi era ceață, era înnorat, în momentul în care ne trezim sâmbătă, vedem cum soarele este sus pe cer. Iar peisajul este mirific. Este o zonă extraordinară!”