”Multă lume îl ține doar pentru că e la modă”, medic veterinar despre animalul de companie tot mai popular printre români

Cunoscut drept un inamic al găinilor din gospodăria clasică de la țară, dihorul s-a mutat la oraș, devenind un animal de companie apreciat pentru inteligența și agilitatea remarcabilă și pentru că iubește foarte mult să se joace.

O dovedește statistica, numărul dihorilor domestici fiind într-o continuă creștere în ultimul timp.

Dihorul se  evidențiază prin capul mic cu urechi mici și rotunde. Corpul său este subțire și flexibil, cu picioare scurte adaptate mişcărilor rapide. Are un trup care măsoară în jur de 30-50 de centimetri lungime, la care se mai adaugă și coada, de 10-20 de centimetri.

”Numărul dihorilor domestici a crescut exponențial în ultimii ani, cu bune și cu rele: imposibilitatea de întreținere, costuri însemnate, agresivitate etc. Multă lume deține dihori doar că «e la modă»”, atrage atenția medicul veterinar Radu Boncea, citat de adevărul.ro.

Costurile pentru îngrijirea unui dihor sunt destul de mari

Prețul unui dihor poate varia în funcție de locul de unde se cumpără. Un dihor luat direct de la un alt proprietar sau de pe OLX costă între 400-600 de lei. În pet shop-uri putem găsi un exemplar tânăr cu un preț cuprins între 700 și 900 de lei.

Dihorii de casă trebuie consultați de către veterinar, deparazitați și vaccinați și au nevoie de mai multe îngrijiri speciale, precum tăierea ghearelor și perierea blănii.

Dihorii sunt animale care au miros specific, pe care îl elimină în jur. Răspândirea lui poate fi diminuată prin castrare și prin scoaterea glandelor perianale responsabile de eliberarea acestui miros.

„Implantul anual costă în jur de 800 de lei, plus anestezie 150 de lei. Mai e și vaccinul anual în jur de 250 lei”, spune Carmen, proprietara unei dihorițe în vârstă de 7 ani. Puii de dihor trebuie vaccinați și deparazitați începând cu vârsta de 3 luni.

Dihorul, dragoste la prima vedere

”Sunt niște animaluțe fantastice, dar care necesită dragoste și dedicare. Un câine te iubește necondiționat și se lipește de tine aproape instant, o pisică își ia în stăpânire teritoriul și te «folosește», dihorii sunt o combinație între ei. Trebuie să le câștigi încrederea și dragostea, trebuie să le aloci timp”, spune Andreea, proprietara unei dihorițe pe nume Biscuit, în vârstă de 2 ani și jumătate.

Dihorul se joacă mult, energic, dar se și odihnește foarte mult, între 12 și 16 ore zilnic, cu un somn foarte profund.

„Dorm foarte mult, dar trei-patru ore pe zi le joacă din plin. Cei mai activi sunt dimineața și seara, deci trebuie să aibă spațiu și loc de joacă. Și iubesc să se joace cu stăpânii”, pune Gerda, care are acasă doi dihori. .

Jucăriile dedicate pisicilor sunt ideale și în cazul dihorilor. Se pot împrietenii destul de repede cu alte animale de companie, indiferent dacă acestea erau înaintea lor în locuință sau au fost luate pe parcurs.

”Eu am luat-o dintr-un pet shop. A fost dragoste la prima vedere, dar habar nu aveam în ce mă bag. I-am cumpărat o cușcă, dar dihorii nu se țin în cuști, nu sunt nici porcușori de Guineea, nici arici. Au nevoie de spațiu, iar lumina le face rău”, mai spune Andreea.

Carnea crudă, hrana favorită a dihorilor

Dihorul poate fi hrănit atât cu mâncare specială pentru ei, cumpărată de la magazine, dar pentru ei carnea crudă e cea mai bună. Iar în privința acestui aspect, fiecare îi dă mâncare, după buget: de la carne sau organe de pui, rață, curcan, iepure, galbenuș crud de ou, la somon sau chiar creveți.

”În ceea ce privește hrana, părerile sunt diferite. Eu am avut încredere în medicul meu veterinar, care mi-a spus să îi dau mâncare crudă, ce vâneaza dihorul. Eu îi dau două gălbenușuri de prepeliță dimineața și cărniță seara: 2-3 inimi de pui și o pipotă sau o bucată de somon, crude, bineînțeles. E bine să mănânce și alt fel de carne, doar că a mea e sclifosită”, mai spune Andreea.

„Sunt simpatice și costisitoare. Necesită multă atenție. Este literă de lege pentru orice. Uleiul de somon rezolvă orice problemă. Nu vrea să stea la tăiat de unghii, îi dai ulei de somon. Dihor mai sălbatic, tot ulei de somon. Toate se rezolvă cu ulei de somon”, consideră și Gerda, care are doi dihori, pe Pixy și pe Eco.

Prietenia unui dihor, un proces dureros

E destul de dureros să te împrietenești cu un dihor: „Eu două luni am fost plină de răni pe mâini. Dihorii mușcă, nu glumă! Îți trebuie o doză de nebunie si dragoste ca sa accepți și să îi înveți”, mai spune Andreea.

Concluzia proprietarilor de dihori este că e o aventură să ai un asemenea animal de companie. „Noi o avem pe Minnie de șapte ani. Am cumpărat-o dintr-un petshop. E foarte complicat sa crești un dihoraș. Trebuie să fii foarte răbdător pentru că sunt animăluțe foarte încăpățânate. Trebuie sa ai foarte multă disponibilitate emoțională și financiară. E o aventură să fii părinte de dihoraș, dar este cea mai minunată experiență. Minnie ne-a umplut casa de bucurie”, a spus Carmen.

Totuși, e de precizat că dihorul nu e un bun animal de companie într-o casă cu copiii. „Nu e docil și chiar dacă are fățuca asta simpatică, poate să fie feroce. Nu e un «pet» pentru copii”, consideră Andreea, în urma experienței pe care o are cu Biscuit.