Mitică Popescu, condus pe ultimul drum. Marele actor a fost înmormântat la cimitirul Bellu cu onoruri militare (VIDEO)

Actorul Mitică Popescu a fost înmormântat pe Aleea Artiștilor, la Cimitirul Bellu din Capitală, vineri, în prezența a sute de persoane care au venit să-i ia rămas bun.

Funeraliile, desfășurate cu onoruri militare

Funeraliile au avut loc cu onoruri militare, Popescu având Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler pentru devotamentul și talentul său artistic în slujba teatrului românesc.

Marele actor a decedat la 86 de ani, în urma afecțiunilor cardiace severe. Popescu a jucat majoritatea rolurilor sale pe scena Teatrului Mic și va fi îngropat lângă soția sa, care a murit în 1998.

La înmormântare au fost aduse zeci de coroane de către cunoscuți și admiratori, printre care și galeria echipei Rapid, sprijinită de Popescu în mod special.

Mitică Popescu a murit la vârsta de 86 de ani. Actorul era internat în Spital Elias din 29 decembrie, având mai multe afecțiuni, inclusiv probleme cardiace grave.

La jumătatea lunii decembrie, actorul a fost internat la Spitalul Floreasca din Capitală, la Secţia Cardiologie, reprezentanţii unităţii medicale afirmând atunci că este „stabil, cooperant şi conştient”. El a fost ulterior externat, dar la finele lunii decembrie a fost internat la Spitalul Elias din Capitală.

Actorul Mitică Popescu avea „probleme cardiace, pe fondul multiplelor comorbidităţi”, a declarat purtătorul de cuvânt al Spitalului Elias, medicul Silvius Negoiţă, pentru news.ro.

Mitică Popescu, unul dintre marii actori ai României

Mitică Popescu a avut roluri de excepție în piesele de teatru ”Să îmbrăcăm pe cei goi” de Pirandello (1978, regia Cătălina Buzoianu), ”Maestrul și Margareta” de Bulgakov (1980, regia Cătălina Buzoianu), ”Niște țărani” de Dinu Săraru (1981, regia Cătălina Buzoianu), ”Cum vă place” de William Shakespeare (1996, regia Nona Ciobanu), ”Sonata fantomelor” de August Strindberg (1999, regia Cătălina Buzoianu), ”Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni (1999, regia Mihai Constantin Ranin), ”Viitorul e maculatură” de Vlad Zografi (2000, regia Nona Ciobanu) sau ”Colonia îngerilor” de Ștefan Caraman (2007, regia Nona Ciobanu).